Lingvist modern n din Valgina. Materiale metodice despre limba rusă. Text pentru muncă

Modern lingvist Valgina gandeste Ce: « La Ajutor se transmite liniuța înalt , psihologic tensiune» eu complet De acord Cu opinie Valgina. Sa incercam dovedi justiţie dat declarații pe exemplu text Tolstoi.

Există vorbire orală și scrisă. Diferențele lor sunt în ce vorbire orală poate fi transferat toată emoția și tensiunea folosind intonația, expresiile faciale, gesturile, în scris asta este tot transmise prin ordinea cuvintelor și semnele de punctuație. O liniuță, ca orice semn de punctuație, ajută la definirea limitelor unităților sintactice pentru a confirma ceea ce s-a spus, să trecem la (3) propoziție a textului, unde o liniuță marchează începutul și sfârșitul unui astfel de segment sintactic precum cuvintele autorului. Propoziția (8) a textului confirmă ideea că liniuțele sunt, de asemenea, necesare pentru a transmite intonația și, prin urmare, emoționalitatea, liniuța indică unde să faceți o pauză, cum să citiți fiecare parte a textului.

Astfel, am dovedit că Valgina a avut dreptate determinând: „ Cu ajutorul unei liniuțe, se transmite o încărcătură emoțională mare, tensiune psihologică.

Lingvistul N.S. Valgina consideră că semnele de punctuație „ajută scriitorul să facă evidențieri semantice foarte subtile, să se concentreze pe detalii importante și să le arate semnificația”. În opinia mea, autorul are dreptate. Acest lucru poate fi dovedit cu un exemplu de text.

Așadar, suntem convinși că semnele de punctuație ajută la evidențierea subtile semantice, ascuțind atenția cititorului și arătând semnificația lor.

„Numai în ofertă
cuvintele individuale, terminațiile și prefixele lor își dobândesc sensul”, a susținut faimosul filolog.

Să trecem la text. În propoziția (21) se folosește cuvântul bătrâne. Sufixul -ushk- introduce o nuanță de politețe, politețe în sensul acestui cuvânt .. În propozițiile (1-2), aceeași persoană este numită diferit: Lenya și Lenka. Sufixul -k- conferă cuvântului un sens special. Toată lumea l-a numit pe băiat Lenka. Numai autorul-povestitor îl cheamă într-un mod adult.

Propoziția 9 folosește un verb la plural pentru o persoană. Este o formă de respect, politețe, corectitudine. În a treia propoziție este folosit cuvântul vesel. Prefixul este justificat de sensul primei propoziții: „A fost plictisitor să plec”.

Astfel, ne-am convins de legitimitatea afirmației celebrului filolog.

Scriitorul rus Paustovski a spus: „Pușkin a vorbit și despre semnele de punctuație. Ele există pentru a evidenția gândul, pentru a aduce cuvintele în raportul potrivit și pentru a oferi frazei lejeritate și sunetul potrivit. Semnele de punctuație sunt ca notația muzicală. Ei țin ferm textul și nu îi permit să se prăbușească. Nu putem decât să fii de acord cu această afirmație. Pentru a demonstra corectitudinea acestei afirmații, să ne întoarcem la textul lui Paustovski.

Deja în fraza 1 vedem cum, cu ajutorul unei liniuțe, autorul pe scurt și

exprimă cu capacitate atitudinea naratorului față de muzică și arată semnificația acesteia pentru erou. În propozițiile 15,16 sunt folosite un număr mare de semne de exclamare, ceea ce face posibilă imaginarea mai bună a personajului unchiului Zhenya.

Astfel, semnele de punctuație care sunt folosite în text îl fac cu adevărat întreg și nu îi permit să se destrame în propoziții, fraze și cuvinte separate.

1. Babel I.E.: „Toate paragrafele și toate semnele de punctuație trebuie făcut corect în ceea ce privește cel mai mareimpactul textului asupra cititorului».

Împărțirea în paragraf a textului este una dintre cele mai importante condiții pentru proiectarea acestuia. Paragraful vă permite să înțelegeți corect informațiile, ideea principală a textului și intenția autorului. Poate conține un gând nou sau informații noi în comparație cu paragraful anterior. Funcțiile unui paragraf într-un dialog și un monolog sunt diferite: într-un dialog servește la distingerea între replici ale diferitelor persoane, iar într-un monolog - pentru a evidenția părți semnificative din punct de vedere compozițional ale textului. Indentarea paragrafelor ajută la reglarea percepției cititorului și influențează gândurile și sentimentele cititorilor. Voi demonstra acest lucru cu exemple din textul propus.

Împărțirea textului în paragrafe reflectă mișcarea logică a gândirii autorului. Așadar, în primul paragraf (propozițiile 1-3) se spune despre fricile băiatului față de furtuna de zăpadă iminentă, în al doilea (propozițiile 4-7) că temerile lui erau justificate - a început o furtună de zăpadă, în a treia (propozițiile 8-). 11) - despre decizia de salvare. Prezentarea cursului evenimentelor are loc prin trecerea de la o microtemă la alta, ceea ce permite cititorului să urmărească succesiunea în dezvoltarea narațiunii.

Astfel, I.E.Babel a avut dreptate când a spus că „toate paragrafele și toate semnele de punctuație trebuie făcute corect în ceea ce privește cel mai mare impact al textului asupra cititorului”.

2. Buslaev F.I.: „Toată puterea de judecată este în predicat. Fără un predicat nu poate exista judecată.”

Afirmația lingvistului F.I. Buslaev, înțeleg. Există două centre organizatoare ale unei propoziții din două părți - subiectul și predicatul, corelative între ele. Predicatul este membrul principal al propoziției, care denotă ceea ce se spune despre subiectul vorbirii și răspunde la întrebările: ce face subiectul? Ceea ce este el? Ceea ce este el? În absența unui predicat în propoziție, subiectul de vorbire este raportat și nu există nicio reflecție asupra a ceea ce se spune despre el sau a ceea ce face. Rezultă că în absența predicatului „nu există judecată”.

Astfel, putem concluziona: F.I. a avut dreptate. Buslaev, susținând că „întreaga putere de judecată este cuprinsă în predicat. Fără un predicat nu poate exista judecată.”

3. Averintsev A.A.: „Sarcina autorului raționamentului este de a-și fundamenta punctul de vedere cât mai convingător posibil. Pentru a face acest lucru, este necesar să aduceți cât mai mulți dovezi aranjandu-le intr-o anumita ordine.

Cunoscutul filolog și filozof A.A.Averintsev a susținut că „sarcina autorului raționamentului este de a-și fundamenta punctul de vedere cât mai convingător posibil. Pentru a face acest lucru, este necesar să furnizați cât mai multe dovezi posibil, plasându-le într-o anumită secvență.

Așa înțeleg această frază. Atunci când se face un raționament motivat, trebuie să existe o teză, care se dovedește cu exemple-argumente. Apoi se face o concluzie despre corectitudinea enunțului (tezei), adică există o anumită structură în proiectarea raționamentului. Când se demonstrează în argument, se pot folosi cuvinte introductive. Ele ajută la construirea unui raționament consistent, conectat logic și rezonabil).Voi da exemple din textul propus.

Deci, în propozițiile nr. 17-18, scriitorul folosește cuvintele introductive „în primul rând” și „al doilea”, care nu numai că indică ordinea gândurilor, ci îl ajută și să-și fundamenteze cu autoritate punctul de vedere.

Astfel, pot concluziona că afirmația lui A.A. Averintsev este adevărată.

4. Valgina N.S.: „Cu ajutorul lui liniuță se transmite o încărcătură emoțională mare, tensiune psihologică.

Celebrul lingvist N.S. Valgina crede că „cu ajutorul unei liniuțe,încărcătură emoțională mare, tensiune psihologică. „Voi încerca să dezvălui sensul acestei afirmații. O liniuță este un semn de punctuație cu ajutorul căruia poți înțelege logica unei propoziții, poți transmite intonația și poți înțelege sentimentele personajelor.

Pentru a confirma cele spuse, să ne întoarcem la frazele din textul lui T.N. Tolstoi nr. 13-14 („Asta este fericirea. Acesta este cinema.”), care dezvăluie clar sentimentul de încântare pe care spectatorul îl trăiește în așteptarea unui spectacol de film, ca un miracol.

În propoziția nr. 26 („Cinema pretinde că tot ce vezi este adevărat”), liniuța indică starea de spirit psihologică a privitorului, care iubește și crede în vise și miracole și, prin urmare, în cinema.

Opțiunea 2 pentru o explicație a tezei.

Vorbirea umană este de neconceput fără emoții. În vorbirea orală, le exprimăm cu pauze scurte sau lungi, crescând sau coborând intonația. Cum exprimi emoțiile în scris? Desigur, cu ajutorul semnelor de punctuație. Astfel, liniuța joacă un rol important și semnificativ în punctuație. Potrivit lingvistului N. S. Valgina, „cu ajutorul unei liniuțe, a unei sarcini emoționale ridicate, se transmite tensiunea mentală”.

Da, este adevarat. O liniuță este un semn de punctuație foarte important care exprimă opinia și sentimentele autorului și este folosit pentru a ne decora discursul, a-i conferi emoționalitate Fără o liniuță în scris, discursul nostru ar deveni neinteresant și plictisitor. Voi da exemple din textul propus.

5. Valgina N.S.: „În sintaxă se transmit conexiunile și relațiile dintre concepte, obiecte, fenomene ale lumii care înconjoară o persoană și lumea înțeleasă de o persoană.

Declarația lui N.S. Valgina asa inteleg. Sintaxa, incluzând propoziţia ca unitate principală, reflectă realitatea extralingvistică. Cu ajutorul judecăților și inferențelor despre lumea lucrurilor, îmbrăcate sub formă de propoziții, se transmite relația cu această lume exterioară limbajului.

Propoziția nr. 21 enumeră fenomene care apar simultan: „Mașenka adulmecă într-o îmbrățișare cu o păpușă” și „ceasul taie neobosit eternitatea în felii”. Schimbarea secvenței părților unei propoziții nu schimbă sensul, astfel încât relația dintre două propoziții simple într-una complexă este absolut egală. În acest caz, observăm coexistența a două situații în derulare ale realității extralingvistice.

Pe exemplul propoziției nr. 10, putem considera manifestarea relațiilor de subordonare în sintaxă. Două fenomene nu doar coexistă, ci sunt în relație cu dependența: situația „noaptea, Lena și Sophia au început să discute despre viață nouă” este prezentată ca principală, iar situația „când noua lor amantă a adormit” este reperul ei temporar, transmițând atitudinea ei față de această lume exterioară limbii.

Astfel, N.S. avea dreptate. Valgin, susținând că „legăturile și relațiile dintre concepte, obiecte, fenomene ale lumii care înconjoară o persoană și lumea înțeleasă de o persoană sunt transmise în sintaxă”.

6. Valgina N.S. crede căsemne de punctuatie„Ajută scriitorul să facă foarte subțireevidențieri semantice, atrage atentiadespre detaliile importante, arată-le semnificaţie."

Celebrul lingvist modern N.S. Valgina consideră că semnele de punctuație „ajută scriitorul să facă evidențieri semantice foarte subtile, să se concentreze pe detalii importante și să le arate semnificația”.

Așa înțeleg această frază. Una dintre funcțiile semnelor de punctuație este funcția de selecție. Caracterele selective sunt pereche de virgule, liniuțe, paranteze și ghilimele, cu ajutorul cărora construcții precum completări de sine stătătoare, definiții, aplicații și circumstanțe; clarificarea membrilor propunerii; cuvinte și propoziții introductive; contestații și interjecții; discurs direct și citate. Aceste semne de punctuație de evidențiere ajută cititorul să acorde o atenție deosebită ideii evidențiate de autor, să o înțeleagă. Voi ilustra această explicație cu exemple din textul propus.

În al doilea rând, în propoziția nr. 20 se folosește un astfel de semn ca virgulă pereche, cu ajutorul căruia autorul evidențiază cuvânt introductiv„Părea”, atrăgând atenția cititorilor asupra unui detaliu important: fata era atât de speriată de Yakov, încât picioarele ei păreau să fie înrădăcinate în prag...

Astfel, afirmația lui N.S. Valgina este adevărată.

7. Valgina N.S.: „Puncte - semn frecvent si indispensabil in textele de mare intensitate emotionala, tensiune intelectuala.

Nu se poate decât să fie de acord cu afirmația lingvistului modern N.S. Valgina. Într-adevăr, elipsa este un semn plin emoțional, un indicator al stresului psihologic, descifrând subtextul, ajutând la ascunderea gândirii autorului. Are capacitatea de a transmite nuanțe subtile de semnificație, în plus, tocmai această evazivă este accentuată de semn, când este deja dificil să exprime ceva în cuvinte. Într-un cuvânt, elipsa este un „semn indispensabil” în ficțiune. Voi da exemple din textul S.A. Lubenetele.

8. Valgina N.S.: „Ce se realizează în vorbirea orală cu ajutorul pauzelor și accentuărilor logice, în scris - cu ajutorulsemne de punctuatie".

Afirmația lingvistului N.S. Valgina asa inteleg. Percepem textul în funcție de semnele de punctuație așezate în el, deoarece aceste semne poartă anumite informații. Alegerea semnului de punctuație se bazează pe conexiuni semantice, intonația frazală, orientarea emoțională a enunțului.Voi da exemple din textul lui L. Volkova.

9. Valgina N.S.: „Punctuația a atins un asemenea nivel de dezvoltare atunci când a devenit o expresie a celor mai fine nuanțe de sens și intonație, ritm și stil.”

Afirmația lingvistului N.S. Valgina asa inteleg. Percepem textul în funcție de semnele de punctuație așezate în el, deoarece aceste semne poartă anumite informații. Alegerea semnului de punctuație se bazează pe conexiuni semantice, intonația frazală, orientarea emoțională a enunțului. Voi da exemple din textul lui L. Volkova.

Deci, în propoziția nr. 14, partea a doua a propoziției explică sensul celor spuse în prima parte. Și colonul ne avertizează despre asta.

Și în propoziția nr. 6 („Păi, tată, mai putem juca încă o jumătate de oră?”) Alegerea semnelor de punctuație nu este, de asemenea, întâmplătoare. Semnul întrebării este folosit pentru că propoziţia se pronunţă cu intonaţie interogativă, iar virgulele ajută la deosebirea cuvântului „tatic”, care îl desemnează pe cel căruia i se adresează discursul pentru a-i atrage atenţia.

Astfel, putem concluziona: N.S. Valgina a avut dreptate când a afirmat că „punctuația a atins un astfel de nivel de dezvoltare încât a devenit o expresie a celui mai fin sens și intonație, ritm și stil.

10. Valgina N.S.: „Rusă modernă punctuaţie Este un sistem foarte complex, dar clar. În bogăția versatilă a acestui sistem, există mari oportunități pentru scriitor. Și asta face punctuația... puternicămijloace semantice şi stilistice».

N. S. Valgina spune că „punctuația rusă modernă este un sistem foarte complex, dar clar. În bogăția versatilă a acestui sistem, există mari oportunități pentru scriitor. Și asta transformă punctuația... într-un instrument semantic și stilistic puternic.

Așa înțeleg această afirmație. Punctuația rusă modernă este clar organizată. Baza acestui sistem este structura sintactică a limbii ruse: modelele sale structurale și lingvistice, care sunt strâns interconectate. Anumite semne de punctuație sunt alese în funcție de structura propoziției, de latura emoțională sau stilistică a textului. Să ne întoarcem la textul lui A.A. Likhanov pentru a confirma această idee.

În primul rând, propozițiile de la 2 la 12 și de la 21 la 31 sunt exclamative. Pentru a transmite încercarea profesorului de a le explica copiilor toată responsabilitatea pe care și-o asumă prin folosirea cărților din bibliotecă, autorul folosește o mulțime de semne de exclamare care sunt folosite la sfârșitul unei propoziții. [b]Iată, „un instrument semantic puternic...” care ajută la înțelegerea a ceea ce este scris și la citirea textului cu intonația corectă.

În al doilea rând, semnele de punctuație ajută la înțelegerea direcției emoționale a propoziției. Acest lucru poate fi văzut în exemplul propoziției 32, la sfârșitul căreia se află un semn de întrebare. Cu această întrebare, profesorul, așa cum spune, rezumă conversația despre înscrierea la bibliotecă, Anna Nikolaevna este deja sigură că elevii ei au înțeles totul, așa că întrebarea este adresată cu o voce calmă.

Astfel, pot concluziona că afirmația lui N. S. Valgina este adevărată.

11. Vetvitsky V.G.: „SubstantivEste ca dirijorul unei orchestre de gramatică. Membrii orchestrei îl urmăresc vigilenți - cuvinte dependente și sunt asemănați cu el ca formă, în concordanță cu el.

Așa înțeleg această frază. Într-o propoziție, un substantiv intră în compuși organizați cu alte cuvinte, formând fraze. Fiind cuvântul principal din frază, acesta subordonează cuvintele dependente. Când se convine, formele cuvântului dependent sunt asemănate cu formele cuvântului principal (în gen, număr, caz). La control, cuvântul dependent este pus în cazul pe care îl cere cuvântul principal.

În argumente dăm exemple de coordonare și control.

12. Vinogradov V.V.: „Cuvinte și expresiidobândesc în contextul întregii lucrări diversenuanțe semantice sunt percepute într-o perspectivă figurativă complexă și profundă.

Înțeleg afirmația lui VV Vinogradov după cum urmează. Cuvintele din limbaj desemnează obiecte specifice și concepte abstracte, descriu acțiuni, exprimă emoții. Dar în afara mediului lingvistic, cuvântul în sensul său este aproximativ definibil. Este contextul care face posibilă stabilirea cu acuratețe a semnificației unui cuvânt sau expresie inclusă separat. Voi demonstra acest lucru cu exemple din textul lui A. Likhanov

În propoziția nr. 26 găsesc sintagma frazeologică „ochii s-au dus la frunte”. Pe baza contextului, îmi dau seama că această frază înseamnă un grad extrem de surpriză.

În propoziția nr. 18, contextul sugerează sensul cuvântului „a bătut”, care ar trebui înțeles astfel: băiatul a făcut un plan clar de acțiune pentru el însuși.

Astfel, V.V. Vinogradov a avut dreptate când a afirmat că „cuvintele și expresiile capătă diverse nuanțe semantice în contextul întregii opere, sunt percepute într-o perspectivă figurativă complexă și profundă”.

13. Vinogradov V.V.: „Toatemijloacele de limbaj sunt expresivetrebuie doar să le folosești cu pricepere.”

Scriem despre mijloacele de expresivitate a vorbirii care fac vorbirea mai strălucitoare, mai expresivă și mai diversă: metafore, epitete, personificări, comparații, întorsături frazeologice.(Dăm exemple - argumente, uitați-vă la indiciul A 3, B 1).

14. Vinogradov V.V.: „Amestecarea sau combinarea expresiilor aparținând stiluri diferite limbaj literar, ca parte a unei opere de artă, trebuie să fie justificat sau motivat intern.

ÎN stil artistic vorbirea, pe lângă mijloacele lingvistice tipice acesteia, sunt folosite și mijloacele tuturor celorlalte stiluri, mai ales colocviale. În limbaj fictiune Se pot folosi vernaculare și dialectisme, cuvinte de un stil înalt, poetic și jargon, ture profesionale și de afaceri și vocabularul unui stil jurnalistic. Toate aceste mijloace sunt supuse unei funcții estetice și trebuie folosite „în mod justificat și motivat”.

Deci, în propoziția nr. 11 găsesc cuvântul „drag”, care se referă la stil înalt și, prin urmare, într-o conversație între doi băieți ar fi nefiresc dacă nu ar fi justificat de faptul că băieților le plăcea poeziile lui Pușkin și , imitându-i stilul, practicat prin inserarea întocărilor lui Pușkin în vorbirea de zi cu zi.

Dar cuvântul colocvial „prikandybal” din propoziția nr. 14 indică faptul că Vovka nu înțelege la ce stil de limbaj literar se referă. Și aici confuzia expresiilor este justificată: duce la un efect comic.

Astfel, V.V. Vinogradov a avut dreptate când a afirmat că „amestecarea sau combinarea expresiilor aparținând diferitelor stiluri ale limbajului literar în compoziția unei opere de artă trebuie să fie justificată sau motivată în interior”.

15. Gvozdev A.N.: „Participii gerenţiale ... eliminați monotonia din lista acțiunilor individuale ale aceleiași persoane.

Sintagma lingvistului A.N. Așa îl înțeleg pe Gvozdev. Participiul este o formă specială a verbului care denotă o acțiune suplimentară a subiectului. Participiul elimină într-adevăr repetiția monotonă, completează acțiunea principală, făcând vorbirea mai precisă, mai dinamică și mai expresivă, evită monotonia în vorbire.

16. Golub I.B.: „Pentru folosirea corectă a cuvintelor în vorbire nu este suficient să le cunoaștem exact sensul, este necesar să ținem cont și de trăsăturilecombinație lexicală de cuvinte, adică capacitatea lor de a se conecta între ele.

Sintagma lingvistului I.B. Dove, înțeleg. Compatibilitatea lexicală a cuvintelor este capacitatea unui cuvânt de a se combina cu un anumit cuvânt în vorbire. Este necesar să se acorde atenție particularităților utilizării cuvintelor cu alte cuvinte pentru a evita erorile lexicale în vorbire. (De exemplu, trebuie să vă amintiți: „faceți o diferență”, „jocați un rol”, „arătați îngrijorare”, etc.)

Deci, cuvintele cu sens direct sunt combinate cu alte cuvinte printr-o conexiune subiect-logică. De exemplu, substantivul „putere” (numărul de propoziție 39) este liber legat de cuvântul „greu”. Se spune: putere grea, dar nu „putere uşoară”.

Același lucru se poate spune despre sintagma „nedreptate crudă”, pe care o regăsim în sentința nr. 37. Într-adevăr, „nedreptatea” poate fi „crudă”, dar în niciun caz nu poate fi „crudă”.

Astfel, putem concluziona: I.G. a avut dreptate. Golub, susținând că „pentru utilizarea corectă a cuvintelor în vorbire, nu este suficient să le cunoaștem sensul exact, este, de asemenea, necesar să ținem cont de particularitățile compatibilității lexicale a cuvintelor, adică de capacitatea lor de a se conecta cu fiecare. alte."

17. Gorshkov A.I.: „Cele mai bune posibilități stilistice sunt în vocabular ( vocabular ) Limba rusă. Sintaxa este și ea bogată în ele.” (Aici luăm în considerare 1 exemplu din vocabular și 1 exemplu din sintaxă (vezi exemplele din citatul nr. 26)).

ANTONIME:

vă permit să vedeți că există contraste în viață, subliniați-le,

ajuta la exprimarea gandurilor cu mai multa acuratete,

faceți discursul clar și persuasiv.

SINONIME:

ajuta la evitarea monotoniei,

diversificați discursul nostru, făcându-l viu și expresiv,

permite o caracterizare cuprinzătoare a imaginii,

ajuta la transmiterea conținutului cu acuratețe și completitate maximă,

vă permit să exprimați cele mai subtile nuanțe semantice,

vă permit să descrie fenomenele într-un mod subtil și colorat,

contribuie la acuratețea și claritatea enunțului,

fac posibilă exprimarea diverselor nuanțe de gândire, clarificarea, accentuarea unei poziții.

CUVINTE DEPIETATE:

servesc pentru a transmite sensul exact în vorbirea scrisă și orală,

faceți discursul clar și persuasiv

servesc pentru a transmite solemnitatea momentului,

servesc la recrearea cadrului istoric,

servește ca mijloc de caracterizare a vorbirii a personajului,

folosit pentru a crea un efect comic, ironie;

subliniază autenticitatea a ceea ce se spune,

servesc drept nume pentru realitățile trecutului.

DIALECTISME:

ajută la transmiterea savorii locale, a trăsăturilor vorbirii personajelor.

CUVINTE CU SEMNIFICAȚI DIRECT:

sunt folosite pentru a desemna obiecte, semne, acțiuni.

CUVINTE PORTABILE:

acționează ca unul dintre mijloacele de expresivitate a vorbirii.

VOCABULARE NEUTRE DIN STILISTIC:

folosit de scriitori ca bază lingvistică a lucrării,

folosit în orice context,

servește ca o desemnare nepasională, obiectivă a conceptelor, obiectelor, acțiunilor, semnelor, fenomenelor și relațiilor dintre ele.

VOCABULARE CONVERSAȚIONALĂ ȘI DISCURSĂ:

creează o colorare stilistică a cuvântului,

Unul dintre caracteristici distinctive vocabular colocvial - concretețe (desemnarea obiectelor specifice, acțiunilor, semnelor);

folosit pentru a caracteriza personajul.

PROFESIONALISME:

ajuta la înțelegerea ce profesie este discutată în textul propus,

servesc la desemnarea diferitelor procese de producție, instrumente de producție, materii prime, produse manufacturate etc.,

servesc pentru a crea fiabilitatea, acuratețea informațiilor, caracteristicile de vorbire ale personajului,

servesc pentru a convinge adversarul, permițându-vă să exprimați clar poziția autorului sau să oferiți un argument luminos, convingător.

CUVINTE CARTE:

ajuta scriitorul să sublinieze și să discute o problemă importantă din punct de vedere social,

servesc pentru a crea o imagine completă, figurativă, percepție emoțională a realității descrise,

servesc ca vorbire caracteristică personajelor.

EPITETE:

sporește expresivitatea, figurativitatea limbajului lucrării;

dau strălucire artistică, poetică a vorbirii;

îmbogățiți conținutul declarației;

evidențiază o trăsătură caracteristică sau o calitate a unui obiect, fenomen, subliniază atributul individual al acestuia;

creați o reprezentare vie a subiectului;

a evalua un obiect sau un fenomen;

provoacă o anumită atitudine emoțională față de ei;

UNITATE FRASEOLOGICE:

conferă vorbirii o expresivitate, figurativitate, emotivitate, acuratețe deosebite,

caracterizează toate aspectele vieții umane.

REPETIȚIE LEXICĂ:

ajută la evidențierea, evidențierea într-un discurs a unui grup important de cuvinte în sens semantic,

mijloace de a da claritate afirmației, ajutând la evitarea neclarității prezentării,

un mijloc de a transmite monotonia și uniformitatea acțiunilor,

repetarea cuvintelor contribuie la o putere mai mare de exprimare, o tensiune mai mare în narațiune,

un mijloc de exprimare a multiplicității sau duratei unei acțiuni.

Afirmația celebrului lingvist A.I. Așa îl înțeleg pe Gorșkov. Fiecare stil funcțional este un sistem complex care acoperă toate nivelurile limbajului: pronunția cuvintelor, compoziția lexicală și frazeologică a vorbirii, mijloacele morfologice și construcțiile sintactice. Varietatea resurselor stilistice poate fi arătată atât în ​​exemple lexicale, cât și sintactice. Să trecem la textul S.A. Lubenetele.

Deci, în propoziția nr. 18 găsesc o unitate lexicală interesantă: cuvânt de carte„contrastul”, care servește ca mijloc de caracterizare, ajută la înțelegerea lumii interioare a Ninei.

Iar în propozițiile nr. 28-30, autorul folosește implicit un astfel de dispozitiv sintactic, o figură stilistică, care constă în faptul că discursul început este întrerupt pe baza presupunerii cititorului, care trebuie să-l termine mental. Această tehnică ajută la transmiterea emoționalității, entuziasmului discursului fetei.

Astfel, putem concluziona: A.I. a avut dreptate. Gorșkov, susținând că „cele mai bune posibilități stilistice sunt cuprinse în vocabularul (lexicul) limbii ruse. Bogat în ele și sintaxă

Încă o dată repetăm ​​perechile RT. Nr 55-61 la tema „Vocabular”.

18. Grigoryan L.T.: „Înpropoziții complexe non-uniune diferit semne de punctuatiesunt folosite deoarece fiecare dintre ele indică o relație semantică specială între părți.

Celebrul lingvist L.T.Grigoryan a afirmat: „În propoziții complexe non-uniune semne diferite se folosește punctuația deoarece fiecare dintre ele indică o relație semantică specială între părți.

Cum înțeleg această frază? Propozițiile complexe non-uniune diferă de cele conexe prin faptul că relațiile semantice dintre propozițiile simple sunt mai puțin clar exprimate în ele, totuși semnele de punctuație sunt determinate de sens. Voi da exemple din textul lui K. Shakhnazarov.

În primul rând, în propoziția nr. 5 (Doamnele s-au așezat în scaune comode; bărbații, formând grupuri, au vorbit între ei.) Se pune punct și virgulă, deoarece propozițiile simple cu sensul de enumerare au sensul simultaneității acțiunilor. efectuat.

În al doilea rând, în unionless propozitie complexa Nr. 39 (Avem oaspeți - iată-mă cu privighetoarea mea!) Se folosește o liniuță, așa căîntrucât prima parte are sensul timpului.

Astfel, afirmația lui L.T.Grigoryan este adevărată.

Opțiunea 2 pentru o explicație a tezei.

Propozițiile complexe fără asindină sunt propoziții ale căror părți sunt conectate legătură fără unire. Propozițiile complexe de neuniune diferă de cele conexe prin faptul că relațiile semantice dintre propozițiile simple sunt mai puțin clar exprimate în ele, totuși sensul este cel care determină stabilirea unuia sau altuia semn de punctuație în vorbirea scrisă. Astfel, virgulă, punct și virgulă, două puncte și liniuță pot fi plasate în BSP, în funcție de semnificația a ceea ce s-a spus. (Ne uităm la text și selectăm ceea ce este în exemplele de text, iar în explicația tezei descriem aceste valori) De exemplu, o virgulă este plasată în BSP cu semnificația simultaneității evenimentelor, un punct și virgulă - cu valoarea secvenței de evenimente și prezența complexității părților din BSP.

DASH
(1) - (2)
Consecința timpului
Condiție Schimbarea rapidă a evenimentelor,
PUNE UN COLON
(1) - (2)
Plus
Explicaţie
Cauză

19. Emelyanova O.N.: „Al autorului vorbire nu numai vizual, ci șiexpresivitate si caracterizeaza nu numai obiectul enunţului, ci şi cel difuzor."

Afirmația filologului rus modern O.N. Emelyanova Așa înțeleg. Discursul autorului nu are legătură cu vorbirea vreunui personaj, purtătorul ei într-o operă în proză este imaginea naratorului. Originalitatea limbajului său este determinată de sensul și țesutul vorbirii încorporate în lucrare și îl caracterizează pe vorbitor însuși. Voi da exemple din textul lui V.I. Odnoralova.

De exemplu, în propoziţia nr. 11 întâlnesc unitatea frazeologică „eram gata să cad prin pământ”. Datorită unei combinații stabile, discursul naratorului [b] apare cititorului ca fiind luminos, imaginativ, emoționant, își dezvăluie caracterul, atrage ascultătorii, face comunicarea mai interesantă, mai vie.

Tot în [b] discursul autorului întâlnesc o mulțime de cuvinte colocviale („gafă”, „flopped”, „fleecuri”), datorită cărora cititorul își poate imagina nu numai caracterul naratorului, ci chiar vârsta. În fața noastră este un adolescent, același băiat cu cei despre care vorbește.

Astfel, putem concluziona: O.N. a avut dreptate. Emelyanov, care a susținut că „discursul autorului are nu numai figurativitate, ci și expresivitate și caracterizează nu numai obiectul rostirii, ci și vorbitorul însuși”.

20. Kuznetsov A.A.: „Afirmația „la persoana întâi”, folosițicuvinte și expresii colocvialeoferi autorului posibilitatea de a influența conștiința și sentimentele cititorului.

Sintagma filologului A.A. Kuznetsov Așa înțeleg. Într-o operă de artă, narațiunea poate fi condusă nu „de la autor”, ci în numele naratorului. Imaginea naratorului se dezvăluie în punctul său de vedere asupra a ceea ce se întâmplă, în aprecieri, în modul de exprimare a gândurilor. Această tehnică permite scriitorului să folosească vocabularul colocvial și formele colocviale de sintaxă, să modeleze mintea cititorului și să-i influențeze sentimentele. Voi da exemple din textul lui V.P. Krapivina.

De exemplu, în propoziția nr. 9 dau peste unitatea frazeologică „urcat sub braț”, pe care naratorul o folosește în discursul său în locul cuvântului „intervenit”. Folosirea acestei combinații îl ajută nu numai să-și caracterizeze prietenul Lyoshka, ci și să ofere luminozitate, imagini, emoționalitate vorbirii, pentru a o face accesibilă semenilor.

Naratorul folosește și o mulțime de cuvinte colocviale în discursul său („nu a deranjat”, „mârâit”, „împins”, „alunecat”, „furat”). Ele aduc un plus de ușurință, simplitate poveștii sale. Datorită abundenței de cuvinte colocviale din discursul eroului, cititorul își poate imagina mai detaliat nu numai caracterul său, ci chiar statutul social și vârsta eroului. Naratorul apare în fața noastră sub forma unui băiat energic, curios, un adolescent ca noi, cu propria sa viziune asupra lumii, intereselor și viselor.

Astfel, putem concluziona: A.A. avea dreptate. Kuznetsov, care a susținut că „prezentarea” la persoana întâi, utilizarea cuvintelor și frazelor de natură colocvială oferă autorului posibilitatea de a influența mintea și sentimentele cititorului.

21. Kozhina M.N.: „Cititorul pătrunde în lumea imaginilor unei opere de artă prin tesatura vorbirii.

Lingvistul M.N. Kozhina a susținut că „cititorul pătrunde în lumea imaginilor unei opere de artă prin țesutul său de vorbire”.

Așa înțeleg această frază. Munca cititorului este de a comunica cu scriitorul, în care text artistic devine clar în toată versatilitatea sa. Țesătura de vorbire a lucrării ajută cititorul să înțeleagă labirintul complex de gânduri, experiențe, aprecieri ale autorului, să pătrundă în lumea imaginilor personajelor sale. Voi da exemple din textul lui Y. Shima.

În primul rând, în propoziția #9, scriitorul arată în mod viu cum băiatul încearcă să-și protejeze secretul. Frazeologismele „strângerea... dinților”, „privind încruntat” îl ajută pe cititor să înțeleagă cum a încercat să ia portretele artiștilor...

În al doilea rând, în propoziția nr. 13, prin ochii Verei, îl vedem pe Zheka, care încearcă să se abțină, să nu-și trădeze entuziasmul. Predicatele omogene sunt înscrise cu mare succes în țesutul de vorbire al propoziției („îngrădit de toată lumea, închis, blocat într-o lacăt”), ceea ce ne ajută să înțelegem ce simte băiatul în acel moment.

Astfel, afirmația lingvistului M.N. Kozhina este adevărată

22. Maksimov L.Yu.: „Cu ajutorul luiliniuța paragrafului(sau linie roșie) sunt evidențiate cele mai importante grupuri de propoziții sau propoziții individuale din compoziția întregului text.

Într-adevăr, un paragraf acționează ca un mijloc de a înțelege corect informațiile din orice text, totuși, folosind o liniuță de paragraf, autorul poate exprima în felul său semnificația oricărui gând în dezvoltarea unui micro-teme.

De exemplu, a vrut să sublinieze M. Prishvin tratament special păsării salvate și, prin urmare, i-a adus acest gând - doar o singură frază: „Și ne-am îndrăgostit omenește de micuța Khromka” - în al șaptelea paragraf.

Iar al nouălea paragraf - din nou o singură propoziție „Așa că Khromka s-a dus la oameni” - transmite alegoric importanța informațiilor finale, Ideea principală text, iar scriitorul a subliniat acest lucru cu o liniuță de paragraf. Astfel, fiecare paragraf dezvoltă și susține o parte din ideea principală, ajută la vizualizarea stilului de proiectare a textului al autorului.

Explicația opțiunii 2 (consultați și explicația din „Ajutor pentru C2”).

Așa înțeleg această frază. Paragraful clarifică structura compozițional-sintactică a textului și îndeplinește o funcție expresiv-selectivă, exprimând dinamica, schimbarea rapidă a evenimentelor. Un paragraf poate conține ideile principale ale textului. Voi da exemple din textul lui A. Aleksin.

23. Miloslavsky I.G.: „Atitudinea scriitorului față de raportat poate fi adesea exprimată cu ajutorul unor cuvinte „mărunte”, cuvinte care sunt considerate a fi oficiale, - particule și uniuni”.

Cuvintele de serviciu, împreună cu cele semnificative, îl ajută pe scriitor să-și transmită gândurile și atitudinea față de ceea ce este raportat. Uniunile joacă rolul de legături dintre unitățile sintactice și ajută la transmiterea diferitelor relații semantice între ele. Particulele oferă diverse nuanțe semantice sau emoționale suplimentare cuvintelor și propozițiilor. Voi da exemple din textul lui N.I. Dubova.

În primul rând, în propoziția nr. 2 („Nu poți reinventa avionul dacă a fost inventat cu mult timp în urmă, sau descoperi noi țări dacă totul a fost deja acoperit în sus și în jos!”) Găsesc particula modală „la fel”, care îl ajută pe scriitor să evidențieze cel mai important cuvânt „Imposibil”, introduce o nuanță suplimentară de sens în propoziție – amplificare.

În al doilea rând, conjuncția „dar” din propoziția nr. 31 („Da, am putea surprinde lumea, dar încă nu știam cum”) permite autorului să contrasteze conținutul celor două părți ale enunțului, să spună despre dorința băieților, pe care nu o puteau traduce în viață.

serviciu, particule și uniuni”.

Explicația opțiunii 2.

Particulele și uniunile („cuvinte mici”) sunt părți de serviciu ale vorbirii care, spre deosebire de cele independente, nu au sens lexical: nu denumiți obiecte, acțiuni sau semne. Sunt necesare pentru a conecta cuvintele în cuvinte și propoziții, iar în vorbire sunt folosite pentru a transmite semnificații suplimentare care apar în atitudinea autorului față de ceea ce vorbește.

Exemplu de eseu bun.

Cuvintele celebrului lingvist I.G. Îl înțeleg pe Miloslavsky după cum urmează: particulele și conjuncțiile sunt părți de serviciu ale vorbirii care nu au un înțeles lexical independent și servesc la legarea cuvintelor într-o frază și o propoziție. Cu toate acestea, aceste părți de vorbire, atunci când sunt folosite în text, au o semnificație suplimentară, care se manifestă în atitudinea autorului față de ceea ce vorbește. Pentru a confirma, dați exemple din textul propus.

Deci, în propoziția nr. 8, particula negativă „nu” este folosită cu verbul „înțelege”. Autorul îl folosește în discursul lui Kolya pentru a transmite indignare, neînțelegere a eroului poveștii, atunci când copiii sunt iubiți, dar nu sunt sprijiniți. În propoziția nr. 8, Nikolai Dubov folosește conjuncția de coordonare adversativă „a” pentru a contrasta predicatele omogene „Ei iubesc, dar nu înțeleg”.

Astfel, concluzionez că lingvistul Miloslavsky a avut dreptate, argumentând că atitudinea scriitorului față de raportat poate fi adesea exprimată cu ajutorul unor cuvinte „mici”, cuvinte care sunt considerate oficiale - particule și conjuncții.

24. Miloslavsky I.G.: „Orice repetiţie , dublu sau multiplu, atrage atentia deosebita a cititorului.

Repetarea lexicală - aceasta este repetarea unui cuvânt, frază sau propoziție ca parte a unei declarații (propoziție, întreg sintactic complex, paragraf).

Repetări lexicale de diferite feluri sunt utilizate pe scară largă pentru a da expresivitatetext artistic.

Datorita repetarii cuvintelor sau frazelor, atentia cititorului este fixata asupra acestora, intarindu-si astfel rolul in text. Repetarea dă coerență, subliniază cele mai importante gânduri și, de asemenea, subliniază ordinea construcției enunțului.
Celebrul lingvist I.G. Miloslavsky afirma: „Orice repetiție, dublă sau multiplă, atrage atenția specială a cititorului”.

Înțeleg această frază. Repetarea lexicală este una dintre modalitățile formelor descriptive și este folosită pentru a denota un numar mare obiecte sau fenomene, sporirea unui semn sau grad de calitate, accentuarea oricăror detalii din descriere, crearea unei colorări expresive și așa mai departe. Voi da exemple din textul lui V. Oseeva.

În primul rând, în propoziția nr. 1 găsesc o repetare lexicală a cuvântului „rememorat”, care este folosit pentru a spori acțiunea descrisă.

În al doilea rând, în propozițiile nr. 9-10, substantivul „duminică” este folosit pentru a indica durata acțiunii. Cum Khokholok spunea că în fiecare duminică mergea pe Dinka pe bicicletă, a făcut-o timp de doi ani. Fără îndoială, cititorul va fi atent la această repetare lexicală.

Prin urmare, afirmația lingvistului I.G. Miloslavsky are dreptate.

25 . Miloslavsky I.G.: „ Gramatică Limba rusă este în primul rând un mijloc de exprimare a gândirii.

Exemplele de gramatică sunt luate în considerare din punct de vedere al sintaxei.

1. MEMBRI OMOGENI

ajuta la enumerarea acțiunilor personajelor;

vă permit să vedeți acțiunile simultane, secvențiale ale subiectului;

specificați atributul obiectului.

2. MANIPULARE

cheamă interlocutorul, cel căruia i se adresează discursul (funcţie vocativă): Lena dă-mi o vopsea.

exprimă o anumită atitudine a vorbitorului față de el, adică executăfunctia de evaluare: Trăiești din uzură, neprețuit,...

joacă un rol figurativ și expresiv în versuri,sporind starea de spirit lirică text: „Unde alergi, dragă cale,...

3. CUVINTE INTRODUCTORII

expres evaluarea de către vorbitor a gradului de fiabilitate a raportat(încredere, presupunere, îndoială, incertitudine etc.): bineînțeles, fără îndoială, cu siguranță, incontestabil, evident, fără nicio îndoială, probabil, după toate probabilitățile, de fapt, desigur, este de la sine înțeles, poate, ar trebui să fie probabil , poate, aparent, într-adevăr etc.
Aerul de munte,fara nici o indoiala, are un efect benefic asupra sănătății umane.

exprima sentimentele vorbitor (bucurie, plăcere, regret, surpriză, indignare etc.): din fericire, bucurie, plăcere, din păcate, din nefericire, a surprinde, a uimi, a supăra, a regreta, a enerva, un lucru ciudat, ora este inegal, la ce bun, parcă intenționat etc. Dar, din pacate , în acest moment a apărut guvernatorul.

indica asupra conexiunii gândurilor, secvența prezentării:în primul rând, în al doilea rând etc., pe de o parte, pe de altă parte, în sfârșit, dimpotrivă, dimpotrivă, totuși, în general, în special, apropo, de altfel, deci, deci, înseamnă, în în plus, de exemplu, așa, așa, etc. Toată viața lui Nikita nu a fost o vacanță constantă, ci,împotriva , a fost un serviciu non-stop.

arata spre Tehnici și modalități de formare a gândurilor:într-un cuvânt, într-un cuvânt, pe scurt, în general vorbind, cu alte cuvinte, ca să zic așa, cu alte cuvinte etc.mărturisesc să spună, în niciun moment Kolotovka nu reprezintă o priveliște îmbucurătoare.

arata spre caracterul expresiv al afirmației:mai bine să spunem, grosolan vorbind, spunând blând, să spunem adevărul, vorbind între noi, este ridicol să spui, să spui sincer etc.ÎntradevărNu prea m-am bazat pe ajutorul lui.

arata spre sursa de raportare: după, după mesaj, după părere, după zvonuri, după informații, după părerea mea, după părerea ta etc., se spune, după calculele mele, din punct de vedere, după cum se știe, etc.Potrivit căpitanului, au mai rămas două zile până la cel mai apropiat port.

sunt de asemenea folositepentru a atrage atențiainterlocutor la raportat,pentru a sugera o anumită atitudinela fapte:vezi (dacă), vezi (dacă), înțelege (dacă), înțelege (dacă), înțelege, înțelege, închipuie, scuză, ierta, te rog, fă milă, amintește-ți (dacă), amintește-ți (dacă), ai milă, ascultă, sunteți de acord, vă observați, permiteți etc. Fii sălbatic, știi dacă locuiești închis tot timpul.

4. DEFINIȚII SEPARATE ACORDATE

Ajutor specificasubstantiv definit, clarificați atributul subiectului: Al oamenilor, sănătate neglijată, mama considerată crudă.

ajuta autorul să „comprima” informații, permițând definiției să transmită conținut care poate fi exprimat și parte anexa SPP:crescut în timpul veriipui de urs jucat pe pietre... ( comparați: ursuleți de pluș, care a crescut în timpul veriijucandu-se pe pietre...)

5. DEFINIȚII INCORECTE SEPARATE

6. APLICAȚII STAND-ALONE

explica sau clarifica substantiv comun;

ajuta autorul să clarifice cine vrea să spună, dezvăluie conținutul pronumelui definit: Și când am plecat în apartamentul meu, singur, rece, ei, Mama și tata , a stat pe palier și a strigat, a făcut cu mâna și a repetat după mine.

7. CIRCUMSTANȚE SPECIALE

într-adevăr? expres acțiune suplimentară la principal

ajuta autorul să se identificeţintă acțiunea principală: toată lumea s-a înghesuit la fereastră,încercând să simtă aroma dulce dulceși au fost interesați de ce fel de plantă, de ce înflorește.

ajuta autorul să se identifice condiție , contrar căruia se realizează acțiunea principală: Treptat,fără să-l dorești, mama i-a învățat pe vecini să apeleze la ea nu doar pentru probleme medicale, ci și cu alte solicitări.

ajuta autorul să spună mai precis cum, în ce fel se realizează acțiunea: Tolik se uită în fața slăbită a lui Tyomino și se tot gândi: ar fi reușit săregret nu in cuvinte, așa cum se întâmplă adesea, dar de fapt

8. SUPLIMENTĂRI autonome

poartă valoarea excepției, adică îndeplinesc o funcție restrictivă;

9. MEMBRI SEPARATI CLARIFICATORI AI PROPUNERII

10. MEMBRII EXPLICATIVI SEPARATI AI PROPOZIȚIEI

10. PROPOZIȚIE COMPUSĂ

SSP cu uniuni opuse A, DAR, DA (= DAR), ZATO, TOTUSI, ajuta autorul sa arate ca un eveniment este opus altuia:După a cincea lecție, am avut un cerc, dar nu am stat.

SSP cu uniuni de legătură ȘI, DA (= ȘI), NI ... NI, DE ASEMENEA, CA ... AȘA ȘI, NU NUMAI ... DAR, de asemenea, ajută autorul să arate evenimente care apar secvenţial: Orașul s-a încheiat și curând a apărut marea.

SSP cu uniuni divizibile SAU, SAU, CĂ ... ASTA, NU ACA ... NU ASTA permit autorului să indice succesiunea evenimentelor: Apoi ușa scârțâie, atunci poarta se deschide liniștit...

11. PROPOZIȚIE COMPLEXĂ

NGN cu o clauză explicativ ajuta autorul să dezvăluie sensul verbului din partea principală: trebuie imediat dovedeste ei că „diagnosticul prezumtiv” sugera în zadar că totul ar fi bine.

NGN cu o clauzădefinitivajuta autorul să dezvăluie semnul substantivului din partea principală:Ea nu putea trece uman, care nu era bine.

NGN cu o clauză timp ajutați autorul să indice ora acțiunii în partea principală:Mâncatul nu este foarte jenantcând burta slabă și murdară se prăbușește de foame și se întunecă în ochi.

NGN cu o clauză obiective ajuta autorul să indice scopul pentru care se realizează acțiunea din partea principală:Ea a mâncat pentrua nu muri.

NGN cu o clauză cauze ajutați autorul să indice motivul pentru care au loc acțiunile din partea principală:Acest eșec a fost complet firescdeoarece Demostene avea o voce foarte slabă...

NGN cu o clauză conditii ajutați autorul să indice condiția în care acțiunea din partea principală devine posibilă:Dacă oamenii ar începe să se plătească unii altora pentru tot, toată lumea ar fi în magazinul a fost transformat.

12. PROPOZIȚII COMPLEXE NEASOCIE

Sintagma lingvistului I.G. Miloslavsky așa înțeleg. Limba este un mod de a gândi. Se compune din cuvinte care desemnează diverse obiecte și procese, precum și reguli care vă permit să construiți propoziții din aceste cuvinte. Sunt propoziții construite după legile gramaticale și scrise cu respectarea regulilor de punctuație care sunt un mijloc de exprimare a gândirii. Voi încerca să demonstrez acest lucru folosind textul lui V.Yu. Dragunsky.

De exemplu, propoziția numărul 9 din acest text este un semn de exclamare. Înseamnă că se pronunță cu o intonație deosebită, extrem de emoțional. Așa că autorul, folosind posibilitățile sintaxei, transmite ideea că eroul își dorește cu adevărat să aibă un sac de box pentru a începe antrenamentul.

Iar sentința nr. 11 („Nu există nimic de irosit bani pe prostii, te înțelegi cumva fără o peră”) este lipsită de uniune. Prima parte a acesteia oferta impersonală, al doilea este cu siguranță personal. Utilizarea acestor construcții îl ajută pe autor să transmită cu acuratețe opinia tatălui despre întreprinderea fiului, îi permite să-și expună succint și emoțional decizia. Iată un alt exemplu despre modul în care gramatica ajută la exprimarea unui gând.

Astfel, I.G. a avut dreptate. Miloslavsky, susținând că „gramatica limbii ruse este în primul rând un mijloc de exprimare a gândirii.

26. Miloslavsky I.G.: „Tehnica principală care exprimă dorința vorbitorului de a introduce în conștiința ascultătorului tocmai propria sa evaluare a situației este alegereacuvinte care conțin un element evaluativ».

15.1 Scrieți un eseu-raționament, dezvăluind sensul afirmației celebrului lingvist modern N. S. Valgina: „Cu ajutorul unei liniuțe, se transmite o încărcătură emoțională mare, tensiunea psihologică”. Justificați-vă răspunsul dând 2 exemple din textul citit.

„Teatrul este pentru cei care iubesc actorii în direct și îi iartă cu bunăvoință imperfecțiunile lor în schimbul artei. Cinema pentru cei care iubesc visele și miracolele.

Dați în eseu 2 argumente din textul citit care vă confirmă

raţionament.

Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

15.1 Mijloacele gramaticale joacă un rol important în text. Ele ne ajută să ne modelăm gândurile și, prin urmare, ne transmit esența. Semnele de punctuație sunt incluse și în gramatică. Lingvistul modern N. S. Valgina a evidențiat o liniuță printre semnele de punctuație: „Cu ajutorul unei liniuțe, o încărcătură emoțională mare, se transmite tensiunea psihologică”. Într-adevăr, în ce cazuri se pune o liniuță? Pentru ce este? Să încercăm să înțelegem acest lucru folosind exemple din textul lui T. N. Tolstoi.

Să acordăm atenție propozițiilor 13-14 (Aceasta este fericirea. Acesta este cinema), în care liniuța îndeplinește o funcție de evidențiere, este folosită pentru a atrage atenția cititorului asupra gândurilor autorului cu privire la preferința lui pentru cinema față de teatru. În același scop, o liniuță este folosită în propoziția 27 (Teatru - pentru adulți, cinema - pentru copii).

Dar în fraza 21 (Tocmai de la cinema mă aștept la o transformare completă, o înșelăciune finală

- „ca să nu mă gândesc de ce, ca să nu-ți amintesc când.” liniuța este folosită într-o semantică

funcții. În acest exemplu, liniuța nu numai că separă părțile propoziției complexe non-uniune, dar subliniază și faptul că conținutul acestor părți este opus în sens.

Astfel, suntem convinși că liniuța este un semn de punctuație multifuncțional, care este foarte important în scris. Nu numai că ajută la înțelegerea structurii propoziției și, prin urmare, a sensului a ceea ce este scris, ci poartă și o anumită încărcătură semantică, emoțională, fiind astfel un mijloc gramatical de exprimare.

15.1 opțiunea 2.

O liniuță este un semn de utilizare foarte largă. Înseamnă tot felul de omisiuni: omisiunea unei verigi în predicat, omisiunea membrilor propoziției în propoziții incomplete și eliptice, omisiunea conjuncțiilor adversative. Dar, alături de aceasta, N. S. Valgina, un cunoscut specialist în punctuație și sintaxă, a scris că o liniuță poate fi și un indicator de „surpriză” - semantic, compozițional, intonațional; în astfel de cazuri, semnul transmite intensitatea emoțională a vorbirii.

Să fim atenți la câte ori apare acest semn în povestea lui T. Tolstoi. Mult, neobișnuit de mult pentru un text în care nu există dialog. De ce are nevoie autorul de acest semn? Să trecem la partea din propoziţia 3: "... Spune-mi, Laura, în ce an eşti?" - și mătușa supraponderală a lătrat ca răspuns: „Optsprezece ani!”, - confuzia teribilă și rușinea m-au zdrobit ... „și http://vk.com/egeogeprodam - OGE răspunde în rusă

să încercăm să vedem rolul special al liniuței în această propoziție. Efectul neașteptat al cuvintelor Laurei, senzațiile instantanee care au apărut sunt transmise nu numai de cuvintele „ascuțite” „latră”,

„motolit”, dar și cu ajutorul unei liniuțe. Să încercăm să înlocuim mental liniuțele cu virgule sau puncte, iar această tensiune dispare.

În fraza 16 (Ciripitul proiectorului, impactul fasciculului - și gata, a început), dinamismul momentului este și mai vizibil. La urma urmei, cinematograful pentru autor începe întotdeauna rapid, cu o viteză fulgerătoare, așa că nu este loc pentru o simplă pauză-virgulă și ai nevoie doar de o liniuță - un semn de surpriză, tensiune și bucurie plină de suflet. Cuvântul „a început” nu face decât să sporească acest efect, iar noi, cititorii, parcă ne aflăm într-un cinematograf și am încremenit în fața ecranului.

Semnele de punctuație sunt adesea asociate cu înțelegerea de către autor a ceea ce este scris, ele transmit de obicei structura emoțională a vorbirii și sunt incluse în conceptul de „stilul scriitorului”. Punctuația maeștrilor de seamă ai cuvântului artistic este o dovadă a bogăției posibilităților sale stilistice. Și vedem cât de priceput folosește liniuța T. Tolstaya, confirmând corectitudinea afirmației că „cu ajutorul liniuței, se transmite o încărcătură emoțională mare, tensiunea psihologică”.

15.2 De mai bine de o sută de ani, teatrul mulțumește publicului, educă și stârnește sufletul teatrului. Teatrul este considerat templul artei. Relativ recent, a apărut o formă de artă precum cinematografia, care ne cufundă într-o lume dezirabilă, atrăgătoare și atractivă. Tatyana Tolstaya vorbește despre aceste diferențe dintre teatru și cinema.

În ciuda faptului că „a fost cald în teatru, sala mirosea plăcut și complex, oameni deștepți se plimbau în foaier, ferestrele erau învelite în perdele de mătase de parașute” (fraza numărul 4), eroinei nu-i place teatrul, ceva în ea este înșelător pentru ea, nefiresc, contradictoriu. De aceea teatrul nu este templul ei.

Un alt lucru este cinematograful. Eroina iubește cinematografia, pentru că este mai clar, mai aproape. Ea, la fel ca mii de alți telespectatori, așteaptă de la cinema „o transformare completă, o înșelăciune finală -” ca să nu se gândească de ce, ca să nu-și amintească când „(fraza numărul 21).

Astăzi, o persoană nu-și mai poate imagina viața fără un roman citit, fără un film nou, fără o premieră în teatru, fără un hit la modă și grup muzical preferat, fără expoziții de artă... Este imposibil de spus cu siguranță ce tip de artă are un efect mai puternic asupra unei persoane, care aduce mai multă plăcere. Fiecare poate alege ceea ce este mai aproape de el, mai atractiv.

15.3 Astăzi, o persoană nu-și mai poate imagina viața fără un roman citit, fără un film nou, fără o premieră în teatru, fără un hit la modă și un grup muzical preferat, fără expoziții de artă... În artă, omul găsește atât noi cunoștințe și răspunsuri la problemele vieții. întrebări importante, și calm din agitația zilnică și bucurie. O adevărată operă de artă este întotdeauna în ton cu gândurile și gândurile cititorilor, spectatorilor, ascultătorilor.

În textul Tatyanei Tolstaya, reflecțiile eroinei despre cinema. Cinematograful este una dintre formele de artă. Mulți oameni iubesc cinematograful pentru că este mai clar, mai aproape. Ea, ca mii de alți telespectatori, se așteaptă de la cinema

„o transformare completă, o înșelăciune finală -” ca să nu mă gândesc de ce, ca să nu-ți amintesc când.

O mare influență asupra minții și sufletelor oamenilor din lumea modernă are muzica. E greu pentru tine

imaginați-vă că muzica va lua brusc și va dispărea din viețile noastre. Dacă ești trist, există muzică. Dacă există un motiv de bucurie, din nou ascultăm muzică. Din păcate, o astfel de nevoie a devenit motivul dominației muzicii de calitate scăzută, iar acest lucru este contrar scopului artei - de a te face să gândești, de a stimula sentimente, de a chema la acțiune.

Este imposibil de spus cu siguranță care dintre tipurile de artă are un efect mai puternic asupra unei persoane, care aduce mai multă plăcere. Fiecare poate alege ceea ce este mai aproape de el, mai atractiv. http://vk.com/egeogeprodam - OGE răspunde în rusă

6. A sunat soneria.

15.1 Scrieți un eseu-raționament, dezvăluind sensul afirmației celebrului om de știință L. T. Grigoryan: „În propozițiile complexe fără uniuni, se folosesc semne de punctuație diferite, deoarece fiecare dintre ele indică o relație semantică specială între părți.” Justificați-vă răspunsul dând 2 exemple din textul citit. Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

Puteți scrie o lucrare într-un stil științific sau jurnalistic, dezvăluind subiectul pe material lingvistic. Puteți începe compoziția cu cuvintele lui L. T. Grigoryan.

15.2 Scrieți un eseu-raționament. Explicați cum înțelegeți sensul fragmentului de text: „- Spune-mi, Vanya. Am o fiică de cincisprezece ani și ea ascultă un fel de țipete toată ziua. Avem o bibliotecă luxoasă, mare, cu cărți rare, dar ea nu vrea nimic. Va veni de la școală, își va face temele cumva, va porni magnetofonul și va asculta până seara. - Asta numesc ei "rău", - a spus fericit unul dintre invitați.

„Spiritul de contradicție”, a spus altul cu convingere. - Și după părerea mea, - a spus bărbatul în formă, - totul e să fii răsfățat. Tinerii de azi trăiesc cumva prea ușor, fără dificultăți.

Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

15.3 Cum înțelegeți sensul expresiei VALORI DE VIAȚĂ? Formulați și comentați definiția dvs. Scrie un eseu-

raționament pe tema „Ce sunt valorile vieții”, luând ca teză informațiile oferite de tine

definiție. Argumentându-ți teza, dă 2 exemple-argumente care confirmă raționamentul tău: dă un exemplu-argument din textul citit și al doilea din experiența ta de viață.

15.1 Mijloacele gramaticale joacă un rol important în text. Ele ne ajută să ne modelăm gândurile și, prin urmare, ne transmit esența. Semnele de punctuație sunt incluse și în gramatică. Celebrul om de știință L.T. Grigoryan a acordat o importanță deosebită semnelor de punctuație dintr-o propoziție neunională: „În propozițiile complexe non-uniune, se folosesc semne de punctuație diferite, deoarece fiecare dintre ele indică o relație semantică specială între părți”.

În fraza 5 a textului citat de Karen Shakhnazarov (doamnele s-au așezat în scaune comode; bărbații au format grupuri și au vorbit între ei), punctul și virgulă indică faptul că aceasta este limita părții principale a mesajului, dar apoi există alte informații la care să se gândească cititorul. În propoziția 39 (Avem oaspeți - aici sunt cu mine

„Privighetoarea”!) Se folosește o liniuță între părțile propoziției de neuniune, care indică semnificația următoarelor - un eveniment urmează altuia - brusc, contrar așteptărilor.

Astfel, am putut confirma cu exemple din text că semnele de punctuație din propoziția de neuniune indică relații semantice speciale între părți, ceea ce înseamnă că L.T. Grigoryan este justificat.

15.2 Eroii textului lui Karen Shakhnazarov reflectă asupra valorilor tinereții moderne. Adulții nu înțeleg tinerii, hobby-urile lor, ei consideră tinerii răsfățați. Valorile de viață ale părinților și ale copiilor sunt diferite, iar asta se spune în fragmentul citat al textului. Care este motivul acestor dezacorduri?

Propozițiile 6-8 vorbesc despre modul în care tatăl Katya își prezintă prietena oaspeților. Face asta în mod condescendent, în batjocură, în mod ironic asupra tânărului și a liniilor directoare ale vieții sale. Probabil, dacă aș fi prezentat în acest fel, nu mi-aș dori deloc să comunic. De aceea Ivan este jenat, ceea ce dă un nou motiv de ironie. Katya este, de asemenea, pregătită pentru acte aventuroase, provocând societatea adulților. În fraza 35, ea parafrazează un cântec celebru, pentru că i se cere în mod repetat să cânte „Priighetoarea” pentru oaspeți. Nimeni nu este interesat dacă Katya vrea sau nu asta. Se pare că învinuirea http://vk.com/egeogeprodam - Răspunsuri OGE în rusă

tinerii în absența valorilor „corecte”, adulții înșiși nu înțeleg cu adevărat dacă au dreptate, dacă totul este în regulă cu atitudinea lor față de oameni.

Disputele apar inevitabil între generații, iar motivul acestor dispute este cel mai adesea nu atât dezacordul cu privire la unele chestiuni fundamentale, cât incapacitatea de a ne asculta uneori și de a se accepta reciproc așa cum sunt. Despre asta vorbește Karen Shakhnazarov.

15.3 Valorile vieții sunt idealurile, credințele, principiile care sunt cele mai semnificative pentru noi. Aceste valori servesc drept linii directoare, criterii pentru calitatea vieții și „corectitudinea” deciziilor și acțiunilor. Fiecare persoană are valori diferite. Pentru mulți oameni, cel mai valoros lucru este familia, copiii.

Eroul textului lui Karen Shakhnazarov reflectă asupra valorilor tinereții moderne. Adulții comunică cu tinerii în mod condescendent și batjocoritor, văzând doar minusuri în noua generație. Katya își provoacă părinții și oaspeții pentru că nimeni nu este interesat de ceea ce își dorește. Se pare că acuzând tinerii de lipsa valorilor „corecte”, adulții înșiși nu înțeleg cu adevărat dacă au dreptate, dacă totul este în regulă cu atitudinea lor față de oameni. Un exemplu de valori familiale potrivite poate fi familia Rostov din romanul lui Tolstoi

"Razboi si pace". Dragostea, înțelegerea reciprocă domnesc în ea, așa că copiii Rostov cresc oameni buni care au absorbit fundaţii familiale pe care le vor duce în familiile lor.

Valorile noastre de viață joacă un rol cheie în soartă, deoarece de ele depind luarea deciziilor, exercitarea dreptului de a alege și relațiile cu alți oameni. Ei bine, dacă în familie se formează valorile corecte de viață, atunci este mai ușor pentru o persoană să treacă prin viață cu ele.

7. Mamă, când nu eram încă la școală

15.1 Scrieți un eseu-raționament, dezvăluind sensul afirmației celebrului filolog și filozof A. A. Averintsev: „Sarcina autorului argumentului este de a-și fundamenta punctul de vedere cât mai convingător posibil. Pentru a face acest lucru, este necesar să furnizați cât mai multe dovezi posibil, plasându-le într-o anumită secvență. Justificați-vă răspunsul dând 2 exemple din textul citit. Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

Puteți scrie o lucrare într-un stil științific sau jurnalistic, dezvăluind subiectul pe material lingvistic. Puteți începe compoziția cu cuvintele lui A. A. Averintsev.

15.2 Scrieți un eseu-raționament. Explicați cum înțelegeți sensul textului final:

„Mi-am dorit o viață distractivă, interesantă și reală. Principalul lucru este realul, cu întreaga ființă -

viaţă."

Dați în eseu 2 argumente din textul citit care vă confirmă raționamentul.

Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

15.3 Cum înțelegeți sensul cuvântului ALEGERE?

Formulați și comentați definiția dvs. Scrie eseu – raționament pe tema „Ce este alegerea”, luând ca teză definiția pe care ați dat-o. Argumentându-ți teza, dă 2 exemple-argumente care confirmă raționamentul tău: dă un exemplu-argument din textul citit și al doilea din experiența ta de viață.

15.1 Modul în care o persoană vorbește depinde de percepția sa de către ceilalți: ce impresie va face, cum vor fi percepute cuvintele sale, dacă va atinge obiectivele urmărite. Este exact ceea ce celebrul filolog A.A. Averintsev: „Sarcina autorului raționamentului este de a-și fundamenta punctul de vedere cât mai convingător posibil. Pentru a face acest lucru, este necesar să furnizați cât mai multe dovezi posibil, plasându-le într-o anumită secvență.

Să ne întoarcem la textul lui Evgeny Grishkovets și să încercăm să demonstrăm cu exemple că succesiunea de prezentare joacă un rol important în succesul raționamentului. Dat http://vk.com/egeogeprodam - răspunsurile OGE în rusă

un fragment din opera lui E. Grishkovets este scris la persoana I și poate fi privit ca un text monolog. Eroul ne spune despre gândurile sale despre alegerea viitoare a profesiei. Ideea principală pe care vrea să o transmită cititorului este ideea că băiatul și-a dorit cu adevărat ca această alegere să-i permită să trăiască o viață „adevărată”. Această idee, concentrată în propozițiile 32-34, este un fel de concluzie din monologul despre copilăria autorului, care este reprezentat de propozițiile 1-31. Pe tot parcursul textului, autorul își dovedește consecvent punctul de vedere. Deci, în propozițiile 5-12, eroul justifică de ce nu poate face științe exacte. În propozițiile 16 - 20, sunt dezvăluite motivele pentru care este puțin probabil să poată intra în medicină. Urmează reflecții asupra institutului de cultură, dar „lipsa speranței de bucurie m-a făcut să renunț cu fermitate la ideea de a intra în institutul de cultură” (fraza 27).

Deci, consecvent și convingător, autorul își dovedește punctul de vedere, dând exemple, dovezi. De aceea, putem fi de acord cu afirmația lui A. A. Averintsev că, pentru a-și demonstra punctul de vedere, autorul „trebuie să furnizeze cât mai multe dovezi posibil, plasându-le într-o anumită secvență”.

15.2 Nu toată lumea reușește să trăiască o viață plină de sânge. Unii oameni, obișnuindu-se să meargă cu fluxul din copilărie, nu își găsesc niciodată drumul, singurul lor scop și, fără alegerea potrivită, „o viață interesantă, reală” este imposibilă. Acesta este ceea ce se spune în textul final al lui Evgeny Grishkovets.

Naratorul, reflectând asupra alegerii sale drumul vietii, citează propria sa experiență: la început a încercat să facă o alegere sub influența părinților săi, ale căror desene făceau semn cu un fel de mister (propozițiile numărul 1 și 2). Apoi a vrut să fie mai aproape de unchiul și de fratele său, pe care îi iubea (propozițiile 16-18). Tânărul a încercat să-și găsească nișa privind viață de student Institutul de Cultură, dar și aici hobby-ul s-a dovedit a fi de scurtă durată, pentru că nu exista nicio poftă interioară pentru aceste activități.

Uneori facem o alegere, încercând să nu ne suprasolicitam prea mult. Asta vrea eroul. Dar, în același timp, visează la o viață plină de sens, ceea ce înseamnă că există speranță că își va găsi în continuare propriul drum.

15.3 Nu toată lumea reușește să trăiască o viață plină de sânge. Unii oameni, obișnuindu-se să meargă cu fluxul din copilărie, nu își găsesc niciodată drumul, singurul lor scop și, fără alegerea corectă, „o viață interesantă, reală” este imposibilă.

Eroul lui Evgeny Grishkovets reflectă asupra modului de a face alegerea corectă. La început a încercat să facă o alegere sub influența părinților săi. Apoi a vrut să fie mai aproape de unchiul și fratele său, pe care îi iubea. Uneori facem o alegere, încercând să nu ne suprasolicitam prea mult. Asta vrea eroul. Dar, în același timp, visează la o viață plină de sens, ceea ce înseamnă că există speranță că își va găsi în continuare propriul drum.

Va trebui să facem prima alegere serioasă după terminarea clasei a IX-a. Și această alegere pentru mine, de exemplu, nu a apărut astăzi, nici în acest moment. Am visat de mult să-mi conectez viața cu medicina pentru a aduce beneficii oamenilor, pentru a-i ajuta atunci când pare că nu există scăpare de durere și suferință. De aceea merg la facultatea de medicină. Sper că totul se va rezolva pentru mine - voi putea să-mi împlinesc visul și să fiu o persoană fericită, mergând la muncă dimineața și acasă seara.

8. Dinka s-a uitat în jur.

15.1 Scrieți un eseu-raționament, dezvăluind sensul afirmației faimosului lingvist modern N.S. Valgina, care crede că semnele de punctuație

„Ajută-l pe scriitor să facă evidențieri semantice foarte subtile, să se concentreze pe detalii importante, să le arate semnificația.” Justificați-vă răspunsul dând 2 exemple din textul citit. Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

Puteți scrie o lucrare într-un stil științific sau jurnalistic, dezvăluind subiectul pe material lingvistic. Puteți începe compoziția cu cuvintele lui N. S. Valgina.

15.2 Scrieți un eseu-raționament. Explicați cum înțelegeți sensul textului final:

„De îndată ce sunetele viorii au revărsat, frica lui Dinky a trecut”.

Dați în eseu 2 argumente din textul citit care vă confirmă raționamentul.

Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

15.3 Cum înțelegeți sensul expresiei ARTĂ REALĂ? Formulați și comentați definiția dvs. Scrie un eseu-

raționând pe tema „Ce este arta reală”, luând ca teză definiția pe care ai dat-o. Argumentându-ți teza, dă 2 exemple-argumente care confirmă raționamentul tău: dă un exemplu-argument din textul citit și al doilea din experiența ta de viață.

15.1 Scopul principal al punctuației este de a transmite logica propoziției, legătura dintre părțile sale. Lingvistul modern N. S. Valgina crede că semnele de punctuație „ajută scriitorul să facă evidențieri semantice foarte subtile, să se concentreze pe detalii importante și să-și arate semnificația”. Într-adevăr, semnele de punctuație sunt semnificative funcțional, au semnificații generalizate atribuite, contribuie Informații suplimentare care nu poate fi exprimat în cuvinte.

Pentru a confirma această afirmație, să ne întoarcem la textul lui V. A. Oseeva-Khmeleva. Există multe propoziții complexe și simple în text, în care virgulele sunt adesea folosite; ele, ca și alte semne de punctuație, ajută la înțelegerea structurii propoziției și, prin urmare, a sensului a ceea ce este scris. Virgulele pot separa părți ale unei propoziții complexe sau membri omogene unul de celălalt, sau pot evidenția membri separați sau cuvinte care nu au legătură gramatical cu propoziţia. Așa, de exemplu, în propoziția 19 (Portretul lui Katri, ochii ei vii, arzătoare, dublul tăcut al portretului, Ioska, și nefericitul violonist care s-a retras aici după moartea soției sale - toate acestea i-au inspirat groază) virgule separă membrii omogene ai propoziției: viu, arde; nefericit, retras; și evidențiază, de asemenea, membrul clarificator al propoziției „Ioska”. Cu ajutorul liniuței se evidențiază cuvântul generalizator „toate”. În propozițiile 3, 4, 5, cu ajutorul virgulelor, sunt izolate împrejurările exprimate prin locuțiuni adverbiale sau adverbe adverbiale unice („a alerga în jos”, „a îndoi”, „a flutura brațele”), evidențiind astfel construcții specifice în enunț, transmite nuanțe de sens în scris.

Astfel, am putut confirma cu exemple de utilizare a virgulelor că semnele de punctuație sunt foarte importante, fără ele sensul propoziției nu ar fi clar.

15.2 Eroina textului lui V. A. Oseeva-Khmeleva a ajuns la coliba lui Yakov și a fost puțin speriată, deoarece ea, oaspete nepoftit, nu se putea aștepta la o primire prietenoasă. Iacov a experimentat multe în viață, așa că era posomorât și sever. Când cânta la vioară, Dinka s-a liniștit, pentru că muzica i-a făcut minuni: a zâmbit. Da, iar muzica în sine a avut un efect fermecator asupra ei. Acest lucru este menționat la sfârșitul textului.

Propozițiile 18-20 vorbesc despre starea lui Dinky când s-a trezit în coliba violonistei. Lovită de portretul Katri și de privirea tristă a nefericitei violoniste, timidă, nu știa ce să facă în continuare.

Yakov și-ar putea încredința toată nenorocirea, tot sufletul viorii, pentru că muzica este capabilă să transmită starea unei persoane, durerea și bucuria lui. Se dă muzicii fără urmă. De aceea, pe chipul sever al lui Iacov apare un zâmbet doar când sună vioara (fraza 25).

Astfel, am putut confirma că muzica are o mare putere. Arta este frumoasă pentru că aduce frumusețe și bunătate lumii, ceea ce înseamnă pentru totdeauna. http://vk.com/egeogeprodam - OGE răspunde în rusă

15.3 Arta este tot ceea ce este cel mai frumos creat de mâinile și mintea unei persoane. splendoare lumea naturala cu frumusețea sa miraculoasă, încurajează o persoană să surprindă momentele unice ale vieții cu ajutorul talentului. Captează spiritul atunci când încerci să înțelegi cu mintea tot ceea ce a creat genii, păstrat și continuat de descendenții și adepții lor. Acum este imposibil să ne imaginăm că viața noastră nu ar fi însoțită de artă, creativitate.

Yakov, eroul textului lui V. A. Oseeva-Khmeleva, și-ar putea încredința toată nenorocirea, tot sufletul viorii, deoarece muzica este capabilă să transmită starea unei persoane, durerea și bucuria sa. Se dă muzicii fără urmă. De aceea, pe chipul sever al lui Iacov apare un zâmbet doar atunci când sună vioara.

Când ascult poloneza lui Oginsky „Adio Patriei”, ceva în sufletul meu începe să mă doară din cauza dorului inevitabil. Îmi pot imagina starea compozitorului când a scris această lucrare, dacă după atâția ani are un asemenea efect asupra mea. cata suferinta! Care trebuie să fie puterea muzicii, dacă într-un secol poate duce experiența unei persoane!

Fără artă, viața noastră ar fi plictisitoare, tristă și lumească. Prin urmare, o plecăciune profundă către maeștrii talentați ai trecutului, prezentului și viitorului, care ne umplu viața cu creativitatea lor cu un sentiment de apartenență la mare.

9. Nu mi-a plăcut această păpușă.

15.1 Scrieți un eseu-raționament, dezvăluind sensul afirmației lingvistului rus modern L. Yu. Maksimov: „Cu ajutorul unei liniuțe de paragraf (sau a unei linii roșii), cele mai importante grupuri de propoziții sau propoziții individuale din compoziția întregului text este evidențiată.” Justificați-vă răspunsul dând 2 exemple din textul citit. Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

Puteți scrie o lucrare într-un stil științific sau jurnalistic, dezvăluind subiectul pe material lingvistic. Puteți începe compoziția cu cuvintele lui L. Yu. Maksimov.

15.2 Scrieți un eseu-raționament. Explicați cum înțelegeți sensul fragmentului de text: „Am condus, am poruncit – au rămas fără cuvinte, tăcuți și m-am gândit în secret că ar fi bine să continui să-i tratez pe ceilalți în acest fel”. Dați în eseu 2 argumente din textul citit care vă confirmă raționamentul.

Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

15.3 Cum înțelegeți sensul expresiei LUMEA UMĂ INTERNĂ? Formulați și comentați definiția dvs. Scrie un eseu-

raționând pe tema „Care este lumea interioară a unei persoane”, luând ca teză definiția pe care ați dat-o. Argumentându-ți teza, dă 2 exemple-argumente care confirmă raționamentul tău: dă un exemplu-argument din textul citit și al doilea din experiența ta de viață.

15.1 Împărțirea textului în paragrafe este una dintre condițiile importante pentru proiectarea acestuia. Paragraful vă permite să înțelegeți corect informațiile, ideea principală și intenția autorului. Pentru a demonstra acest lucru, să ne întoarcem la textul lui Anatoly Aleksin.

Partea introductivă în text este reprezentată de propozițiile nr. 1-4 și este un paragraf separat, care conturează imediat principala problemă ridicată de narator: atitudinea negativă a eroinei față de compararea ei cu o păpușă. Datorită acestui fapt, avem ocazia să facem cunoștință actor lucrări și determină tema textului.

În povestea despre apariția unei noi păpuși, principalul lucru pentru înțelegerea atitudinii naratorului față de ea este informația că noua păpușă era mai înaltă decât fata și astfel, așa cum spunea, s-a remarcat din gama generală de jucării peste care eroina era obișnuită să domnească supremă. Prin urmare, autorul combină această poveste într-un paragraf separat (propozițiile 17-20).

Astfel, are dreptate lingvistul rus modern L. Yu. Maksimov, care a afirmat:

„Cu ajutorul unei liniuțe de paragraf (sau a unei linii roșii), sunt evidențiate cele mai importante grupuri de propoziții sau propoziții individuale din compoziția întregului text.”

15.2 Fraza finală a textului lui A. Aleksin conține o expresie foarte comună pozitia de viata: uneori ne dorim foarte mult ca toți cei din jurul nostru să ne asculte fără îndoială, ca niște păpuși proaste. Acesta este un indicator al lumii noastre interioare.

Eroina lui Anatoly Aleksina este folosită pentru a comanda în lumea jucăriilor. Propunerile 13 și 14 mărturisesc acest lucru (Ei au subliniat prin dimensiunea miniaturală a jucăriilor lor că au fost create, parcă, să mă supună. Și a fost foarte plăcut să fiu la conducere - mi-am dat seama și atunci - foarte drăguț.) Totuși. , odată cu apariția păpușii Larisei, mult în percepția eroinei s-a schimbat. Larisa era mai înaltă decât alte păpuși și decât fata însăși, provocând astfel „regatul jucăriilor” și eroina. Naratorul a perceput-o ca pe un fel de distrugător al puterii ei neîmpărțite în regatul păpușilor. Fata și-a dat seama că pentru a domni, trebuie să reprezinte ceva, să iasă în evidență într-un fel. De aceea, în fraza cu numărul 38, eroina declară: „Ca păpuşă, era mai neobişnuită, mai uimitoare decât sunt eu ca persoană”.

Se dovedește că eroina, dorind să domnească supremă, încă se gândește la cum să-și construiască relațiile cu ceilalți, ceea ce înseamnă că există speranță că va lua decizia corectă și va învăța să-i respecte pe cei care sunt în apropiere.

15.3 Când vorbim despre lumea interioară a unei persoane, de cele mai multe ori se referă la lumea spirituală, creată de gânduri și experiențe, reflectate în acțiunile și atitudinea noastră față de lume. Ei spun: „Ce lume interioară bogată are!” Sau: „Ce suflet mic are!” Totul este despre cea mai profundă esență a omului.

Eroina lui Anatoly Aleksina este folosită pentru a comanda în lumea jucăriilor. Cu toate acestea, odată cu apariția păpușii Larisei, mult în percepția eroinei s-a schimbat. Ea a perceput-o pe Larisa ca pe un fel de distrugător al puterii ei neîmpărțite în regatul păpușilor. Fata și-a dat seama că pentru a domina, trebuie să te reprezinte, să ieși în evidență cu ceva. De aceea, în fraza cu numărul 38, eroina declară: „Ca păpuşă, era mai neobişnuită, mai uimitoare decât sunt eu ca persoană”.

A conduce și a comanda sunt două lucruri diferite. Eroina lui Anatoly Aleksin vrea tocmai să comandă: să pedepsească, să jignească pe mut. Nu este obișnuită să-și asume responsabilitatea pentru ceilalți, chiar dacă sunt doar păpuși. Împotriva acestei poziții a fiicei protestează mama, care încearcă să-i explice fetei că este jignitor să porunci celor care nu-ți pot răspunde, să reziste (propozițiile 29-31), pentru că, în cele din urmă, acesta este un indicator al cultura ta interioară, spiritualitatea.

Din cauza lumii interioare suntem cu toții diferiți. Dar pentru a face lumea noastră interioară mai bogată, mai interesantă este în puterea fiecăruia dintre noi, trebuie doar să ne străduim pentru asta, realizându-ne destinul de a fi o persoană.

10. Pentru mine muzica este totul.

15.1 Scrieți un eseu-raționament, dezvăluind sensul afirmației scriitorului sovietic rus K. G. Paustovsky: „Pușkin a vorbit și despre semnele de punctuație. Ele există pentru a evidenția gândul, pentru a aduce cuvintele în raportul potrivit și pentru a oferi frazei lejeritate și sunetul potrivit. Semnele de punctuație sunt ca notația muzicală. Ei țin ferm textul și nu îi permit să se prăbușească. Justificați-vă răspunsul dând 2 exemple din textul citit. Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

Puteți scrie o lucrare într-un stil științific sau jurnalistic, dezvăluind subiectul pe material lingvistic. Puteți începe compoziția cu cuvintele lui K. G. Paustovsky.

15.2 Scrieți un eseu-raționament. Explicați cum înțelegeți sensul textului final:

Și melodia a mers...

Dați în eseu 2 argumente din textul citit care vă confirmă raționamentul.

Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

15.3 Cum înțelegeți sensul expresiei ARTĂ REALĂ? Formulați și comentați definiția dvs. Scrie un eseu-

raționând pe tema „Ce este arta reală”, luând ca teză definiția pe care ai dat-o. Argumentându-ți teza, dă 2 exemple-argumente care confirmă raționamentul tău: dă un exemplu-argument din textul citit și al doilea din experiența ta de viață.

15.1 Mijloacele gramaticale joacă un rol important în text. Ele ne ajută să ne modelăm gândurile și, prin urmare, ne transmit esența. Semnele de punctuație aparțin și mijloacelor gramaticale, despre care K. G. Paustovsky a scris cândva: „Pușkin a vorbit și despre semnele de punctuație. Ele există pentru a evidenția gândul, pentru a aduce cuvintele în raportul potrivit și pentru a oferi frazei lejeritate și sunetul potrivit. Semnele de punctuație sunt ca notația muzicală. Ei țin ferm textul și nu îi permit să se prăbușească.

Valabilitatea afirmației lui Paustovsky este confirmată de exemple din textul lui M. L. Moskvina. Deci, cu ajutorul semnelor de punctuație de la sfârșitul propozițiilor alăturate nr. 28-30 („(28) Ei bine?!! (29) Jazz? (30) Da?!”), bucuria câinelui la vedere al proprietarului este transmis. În propozițiile nr. 28 și nr. 30, există atât semne de exclamare, cât și semne de întrebare - propozițiile transmit admirația și încântarea câinelui și, în același timp, întrebarea rezultatelor ascultării: autorul umanizează astfel sentimentele animalului. , arată cum câinele își face griji pentru prietenul său. Există o elipsă la sfârșitul ultimei propoziții a textului (Și mi-am amintit ce îngheț groaznic a fost când Keith și cu mine ne-am ales unul pe celălalt la Piața Păsărilor...). Elipsa este cel mai adesea folosită pentru a transmite caracterul incomplet al unui gând, iar într-o propoziție specifică nr. 43 este un indicator al reticenței în gândurile eroului despre prietenia sa cu un câine.

Astfel, K. G. Paustovsky a avut dreptate, subliniind rolul important al semnelor de punctuație în text.

15.2 O persoană învață să vadă frumusețea lumii nu numai că se află în mijlocul naturii, ci și se bucură de opere de artă. Acest lucru îi îmbogățește lumea interioară, îl face mai amabil, mai uman. Eroul textului lui M. Moskvina iubește jazz-ul. Nu știe să cânte așa cum le cer regulile cântului, dar își dezvăluie sufletul în cânt, se simte bine când cântă. Despre asta sunt rândurile finale ale textului. Eroul recunoaște: „Pentru mine, muzica este totul”. Cu greu este posibil să spui despre hobby-ul tău mai bine decât atât: asta este! Și apoi, în propoziția numărul 6, eroul subliniază: „Totul este despre mine, în această muzică”. Băiatul experimentează legătura inseparabilă a lumii sale interioare cu jazz-ul, pentru că jazzul ajută la deschiderea acestei lumi.

Unchiul susține pasiunea nepotului său: „Jazz-ul nu este muzică; jazz-ul este o stare de spirit.” Arta trezește mari puteri într-o persoană. O adevărată operă de artă poate trezi într-o persoană sentimente care înainte erau adormite în inima lui. O sete extraordinară de viață, iubire, dorință și capacitatea de a simpatiza și de a simți frumusețea - aceasta este ceea ce poate izbucni în oricine atinge frumusețea, așa cum sa întâmplat cu eroul textului Moskvina.

15.3 De ce este capabilă adevărata artă? Cum ar putea afecta dezvoltarea

personalitatea umană, asupra caracterului omului?

Eroul textului lui M. Moskvina iubește jazz-ul. Nu știe să cânte așa cum le cer regulile cântului, dar își dezvăluie sufletul în cânt, se simte bine când cântă. Eroul recunoaște: „Pentru mine, muzica este totul”. Cu greu este posibil să spui despre hobby-ul tău mai bine decât atât: asta este! Băiatul experimentează legătura inseparabilă a lumii sale interioare cu jazz-ul, pentru că jazzul ajută la deschiderea acestei lumi.

http://vk.com/egeogeprodam - OGE răspunde în rusă

Arta adevărată trezește mari puteri într-o persoană. Să ne amintim cel puțin povestea lui V. G. Korolenko „Muzicianul orb”, personaj principal care a reușit să găsească puterea de a trăi o viață reală, împlinită, grație muzicii și dragostei celor dragi.

O adevărată operă de artă poate trezi într-o persoană sentimente care înainte erau adormite în inima lui. O sete extraordinară de viață, iubire, dorință și capacitatea de a simpatiza și de a simți frumusețea - aceasta este ceea ce poate izbucni în toți cei care ating frumusețea.

11. Mama și tata au plecat în călătorii de afaceri

15.1 Scrieți un eseu-raționament, dezvăluind sensul afirmației lingvistului V. G. Vetvitsky: „Un substantiv este ca un dirijor al unei orchestre gramaticale. Membrii orchestrei îl urmăresc vigilenți - cuvinte dependente și sunt asemănați cu el ca formă, în concordanță cu el. Justificați-vă răspunsul dând 2 exemple din textul citit. Când dați exemple, indicați numerele propozițiilor solicitate sau folosiți citate.

Puteți scrie o lucrare într-un stil științific sau jurnalistic, dezvăluind subiectul pe material lingvistic. Puteți începe compoziția cu cuvintele lui V. G. Vetvitsky.

15.2 Scrieți un eseu-raționament. Explicați cum înțelegeți sensul textului final:

Cunoscutul filolog și filozof A.A.Averintsev a susținut că „sarcina autorului raționamentului este de a-și fundamenta punctul de vedere cât mai convingător posibil. Pentru a face acest lucru, este necesar să furnizați cât mai multe dovezi posibil, plasându-le într-o anumită secvență.

Așa înțeleg această frază. Atunci când se face un argument argumentat, în care ar trebui să existe cât mai multe dovezi, cuvintele introductive vin în ajutorul autorului. Ele ajută la construirea unui raționament coerent, conectat logic și rezonabil. Voi da exemple din textul lui E.V. Grishkovets.

Deci, în propozițiile nr. 17-18, scriitorul folosește cuvintele introductive „în primul rând” și „al doilea”, care nu numai că indică ordinea gândurilor, ci îl ajută și să-și fundamenteze cu autoritate punctul de vedere.

Astfel, pot concluziona că afirmația lui A.A. Averintsev este adevărată.

Babel I.E.: "Toate paragrafe si tot punctuaţie trebuie făcut corect în ceea ce privește cel mai mare impactul textului asupra cititorului» .

Paragraful explică structura compozițional-sintactică a textului, exprimând dinamica dezvoltării intrigii. Poate conține un gând nou sau informații noi în comparație cu paragraful anterior. Voi demonstra acest lucru cu exemple din text.

Împărțirea textului în paragrafe reflectă mișcarea logică a gândirii autorului. Așadar, în primul paragraf (propozițiile 1-3) se spune despre fricile băiatului față de furtuna de zăpadă iminentă, în al doilea (propozițiile 4-7) că temerile lui erau justificate - a început o furtună de zăpadă, în a treia (propozițiile 8-). 11) - despre decizia de salvare. Prezentarea cursului evenimentelor are loc prin trecerea de la o microtemă la alta, ceea ce permite cititorului să urmărească succesiunea în dezvoltarea narațiunii.

Ultimul paragraf (propozițiile 43-47) conține ideea principală a textului (influența creșterii materne asupra soartei copiilor).

Astfel, I.E.Babel a avut dreptate când a spus că „toate paragrafele și toate semnele de punctuație trebuie făcute corect în ceea ce privește cel mai mare impact al textului asupra cititorului”.

filolog rus F.I. Buslaev a argumentat: „Numai într-o propoziție cuvintele individuale, terminațiile și prefixele lor își capătă sensul.”

Așa înțeleg această frază. Mediul verbal ajută cititorul să stabilească sensul în care este folosit cuvântul, în special cel polisemantic sau omonim. Voi da exemple din textul lui K.G.Paustovsky.

În primul rând, în sentința nr. 30 (Apoi a fost convocată o ședință pentru a mă judeca pentru că ascund panourile.) Există un cuvânt ambiguu „judecător”. În această propoziție, are următorul înțeles: „A lua în considerare cazul cuiva în instanță, precum și în instanță publică”.

În al doilea rând, în propoziția nr. 32 (Nu tu, ci copiii tăi vor înțelege valoarea acestor gravuri, dar trebuie citită lucrarea altcuiva.) Omonimul „revere” este folosit în sensul „la fel ca pentru a onora”. Dacă îți dai seama în sensul „petreci ceva timp, citind”, atunci sensul semantic al propoziției va fi încălcat.

Astfel, pot concluziona că afirmația lui F.I. Buslaev este adevărată.

Buslaev F.I.: "Toate puterea de judecată cuprins în predicat. Fără predicat nu poate exista judecată".

Afirmația lingvistului F.I. Buslaev, înțeleg. Există două centre organizatoare ale unei propoziții din două părți - subiectul și predicatul, corelative între ele. Predicatul este membrul principal al propoziției, ceea ce înseamnă ceea ce se spune despre subiectul vorbirii. Centrul principal al propoziției se află tocmai în predicat. Voi încerca să demonstrez acest lucru folosind textul lui V.I. Odnoralova.

În primul rând, predicatul ca membru principal al propoziției denotă ceea ce se spune despre subiectul vorbirii. Așadar, în propoziția nr. 38 („Andreika a bolborosit cumva scuze și a pus-o în mâinile șocatei Alka astra”) găsesc predicatele omogene „mormăite” și „a pus-o înăuntru”. Fără ei, nu am fi știut ce se întâmplă în sufletul Andreikei și cât de grea i-au fost scuzele.

În al doilea rând, predicate compuse cu care textul lui V.I. Odnoralova („Va trebui să-mi cer scuze”, „s-ar fi putut strica”), aduce mai multe informații și ajută autorul să precizeze acțiunile subiectului. Recreează-te fără ele imagine completă evenimentele ar fi dificile și, prin urmare, judecata ar fi incompletă.

Astfel, putem concluziona: F.I. a avut dreptate. Buslaev, susținând că „întreaga putere de judecată este cuprinsă în predicat. Fără un predicat nu poate exista judecată.”

Lingvist renumit N.S. Valgina crede că „cu ajutorul unei liniuțe, o încărcătură emoțională mare, se transmite tensiunea psihologică”. Voi încerca să dezvălui sensul acestei afirmații. O liniuță este un semn de punctuație cu care puteți înțelege logica unei propoziții, puteți transmite intonația, puteți înțelege sentimentele personajelor.

Pentru a confirma cele spuse, să ne întoarcem la frazele din textul lui T.N. Tolstoi nr. 13-14 („Asta este fericirea. Acesta este cinema.”), care dezvăluie clar sentimentul de încântare pe care spectatorul îl trăiește în așteptarea unui spectacol de film, ca un miracol.

În propoziția nr. 26 („Cinema pretinde că tot ce vezi este adevărat”), liniuța indică starea de spirit psihologică a privitorului, care iubește și crede în vise și miracole și, prin urmare, în cinema. Privind-o, el empatizează cu personajele și crede în tot ce se întâmplă pe ecran.

Astfel, exemplele date dovedesc validitatea N.S. Valgina.

Valgina N.S.: "ÎN sintaxă se transmit conexiunile și relațiile dintre concepte, obiecte, fenomene ale lumii care înconjoară o persoană și lumea înțeleasă de o persoană.”.

Declarația lui N.S. Valgina asa inteleg. Sintaxa, incluzând propoziţia ca unitate principală, reflectă realitatea extralingvistică. Cu ajutorul judecăților și inferențelor despre lumea lucrurilor, îmbrăcate sub formă de propoziții, se transmite relația cu această lume exterioară limbajului. Voi arăta acest lucru cu exemple din textul I.A. Mai curat.

Propoziția nr. 21 enumeră fenomene care apar simultan: „Mașenka adulmecă într-o îmbrățișare cu o păpușă” și „ceasul taie neobosit eternitatea în felii”. Schimbarea secvenței părților unei propoziții nu schimbă sensul, astfel încât relația dintre două propoziții simple într-una complexă este absolut egală. În acest caz, observăm coexistența a două situații în derulare ale realității extralingvistice.

Pe exemplul propoziției nr. 10, putem considera manifestarea relațiilor de subordonare în sintaxă. Două fenomene nu doar coexistă, ci sunt în legătură cu dependența: situația „noaptea Lena și Sophia au început să discute despre noua lor viață” este prezentată ca principală, iar situația „când noua lor amantă a adormit” este ea temporară. reper, care transmite atitudinea față de acest limbaj extern pentru lume.

Astfel, N.S. avea dreptate. Valgin, susținând că „legăturile și relațiile dintre concepte, obiecte, fenomene ale lumii care înconjoară o persoană și lumea înțeleasă de o persoană sunt transmise în sintaxă”.

Renumit lingvist contemporan N.S. Valgina consideră că semnele de punctuație „ajută scriitorul să facă evidențieri semantice foarte subtile, să se concentreze pe detalii importante și să le arate semnificația”.

Așa înțeleg această frază. Una dintre funcțiile semnelor de punctuație este funcția de selecție. Semnele distinctive sunt virgule pereche, liniuțele, parantezele și ghilimelele, cu ajutorul cărora se disting astfel de construcții precum completări, definiții, aplicații și circumstanțe separate; clarificarea membrilor propunerii; cuvinte și propoziții introductive; contestații și interjecții; discurs direct și citate; cuvinte afirmative, negative și interogativ-exclamative. Voi da exemple din textul lui V. Oseeva.

În al doilea rând, în propoziția nr. 20, este folosit un astfel de semn ca virgulă pereche, cu ajutorul căruia autorul evidențiază cuvântul introductiv „se părea”, atrăgând atenția cititorilor asupra unui detaliu important: fata era atât de speriată de Yakov. că picioarele ei păreau să se fi înrădăcinat până la prag...

Valgina N.S.: « elipsă- un semn frecvent și indispensabil în textele de mare intensitate emoțională, tensiune intelectuală".

Nu se poate decât să fie de acord cu afirmația lingvistului modern N.S. Valgina. Într-adevăr, elipsa este un semn plin emoțional, un indicator al stresului psihologic, descifrând subtextul, ajutând la ascunderea unui gând, nu pentru a-l da în gol. Are capacitatea de a transmite nuanțe subtile de semnificație, în plus, tocmai această evazivă este accentuată de semn, când este deja dificil să exprime ceva în cuvinte. Într-un cuvânt, elipsa este un „semn indispensabil” în ficțiune. Voi da exemple din textul S.A. Lubenetele.

De exemplu, în propoziția nr. 5 „Și Venya este și mai rău: Venya, trib, povară, sămânță...” acest semn transmite infinitatea seriei enumerate, care poate fi continuată prin preluarea altor cuvinte care rime pentru el, pt. exemplu, „coroană”, „timp”, „cerb”.

Și în propoziția nr. 27 „Acesta este un transfer pentru tine... de la clasă...” punctele de suspensie sunt folosite de două ori. În această situație, indică un sens ascuns cauzat de un mare stres emoțional.

Astfel, putem concluziona: N.S. Valgina a avut dreptate afirmând că „elipsa este un semn frecvent și indispensabil în textele de mare intensitate emoțională, tensiune intelectuală”.

Valgina N.S.: „Ceea ce în vorbirea orală se realizează cu ajutorul pauzelor și a accentuărilor logice, în scris - cu ajutorul semne de punctuatie".

Sintagma lingvistului modern N.S. Valgina asa inteleg. În orice declarație, orală sau scrisă, există un anumit gând. În vorbirea orală, intonația, pauzele, accentele logice sunt folosite pentru a identifica sensul și emoțiile, în scris - semne de punctuație. Concentrându-se asupra lor, cititorul restabilește și reproduce intonația vorbitorului. Voi da exemple din textul S.A. Lubenetele.

În primul rând, să acordăm atenție propoziției nr. 4 („Dar acesta este doar începutul!”), la sfârșitul căreia se pune Semn de exclamare. Aceasta înseamnă că se pronunță cu o intonație specială. Prezența unui semn de exclamare la sfârșitul propoziției îl ajută pe autor să-și exprime foarte emoțional speranța că totul este încă înaintea fetei.

În al doilea rând, în interiorul propoziției nr. 27 găsesc o elipsă, care indică o oarecare subestimare, un sens ascuns cauzat de marele stres emoțional al eroinei. Tanya nu dă numele persoanei căreia îi este destinat mesajul ei, al destinatarului însuși, iar noi, cititorii, trebuie să ghicim despre asta.

Astfel, pot concluziona: N.S. a avut dreptate. Valgina, afirmând: „Ceea ce se realizează în vorbirea orală cu ajutorul pauzelor și accentuărilor logice, în scris – cu ajutorul semnelor de punctuație”.

Valgina N.S.: « Punctuaţie a atins un asemenea nivel de dezvoltare încât a devenit exprimând cele mai subtile nuanțe de sens și intonație, ritm și stil» .

Afirmația lingvistului N.S. Valgina asa inteleg. Percepem textul în funcție de semnele de punctuație așezate în el, deoarece aceste semne poartă anumite informații. Alegerea semnului de punctuație se bazează pe conexiuni semantice, intonația frazală, orientarea emoțională a enunțului.Voi da exemple din textul lui L. Volkova.

Deci, în propoziția nr. 14, partea a doua a propoziției explică sensul celor spuse în prima parte. Și colonul ne avertizează despre asta.

Și în propoziția nr. 6 („Păi, tată, mai putem juca încă o jumătate de oră?”) Alegerea semnelor de punctuație nu este, de asemenea, întâmplătoare. Semnul întrebării este folosit pentru că propoziţia se pronunţă cu intonaţie interogativă, iar virgulele ajută la deosebirea cuvântului „tatic”, care îl desemnează pe cel căruia i se adresează discursul pentru a-i atrage atenţia.

Astfel, putem concluziona: N.S. Valgina a avut dreptate afirmând că „punctuația a atins un astfel de nivel de dezvoltare încât a devenit o expresie a celor mai fine nuanțe de sens și intonație, ritm și stil”.

N. S. Valgina spune că „punctuația rusă modernă este un sistem foarte complex, dar clar. În bogăția versatilă a acestui sistem, există mari oportunități pentru scriitor. Și asta transformă punctuația... într-un instrument semantic și stilistic puternic.

Așa înțeleg această afirmație. Punctuația rusă modernă este clar organizată. Baza acestui sistem este structura sintactică a limbii ruse: modelele sale structurale și lingvistice, care sunt strâns interconectate. Acestea sau acele semne de punctuație se aleg în funcție de structura propoziției, de latura emoțională sau stilistică a textului.Să trecem la textul lui A.A. Likhanov pentru a confirma această idee.

În primul rând, propozițiile de la 2 la 12 și de la 21 la 31 sunt exclamative. Pentru a transmite încercarea profesorului de a le explica copiilor toată responsabilitatea pe care și-o asumă prin folosirea cărților din bibliotecă, autorul folosește o mulțime de semne de exclamare care sunt folosite la sfârșitul unei propoziții. [b]Iată, „un instrument semantic puternic...” care ajută la înțelegerea a ceea ce este scris și la citirea textului cu intonația corectă.

În al doilea rând, semnele de punctuație ajută la înțelegerea direcției emoționale a propoziției. Acest lucru poate fi văzut în exemplul propoziției 32, la sfârșitul căreia se află un semn de întrebare. Cu această întrebare, profesorul, așa cum spune, rezumă conversația despre înscrierea la bibliotecă, Anna Nikolaevna este deja sigură că elevii ei au înțeles totul, așa că întrebarea este adresată cu o voce calmă.

Astfel, pot concluziona că afirmația lui N. S. Valgina este adevărată.

V.G. Vetvitsky a argumentat: „Un substantiv este ca un dirijor al unei orchestre gramaticale. Membrii orchestrei îl urmăresc vigilenți - cuvinte dependente și sunt asemănați cu el ca formă, în concordanță cu el.

Așa înțeleg această frază. Într-o propoziție, un substantiv intră în compuși organizați gramatical cu alte cuvinte, formând fraze. Acționând ca cuvânt principal, subordonează cuvintele dependente. Când se convine, formele cuvântului dependent sunt asemănate cu formele cuvântului principal (în gen, număr, caz). La control, cuvântul dependent este pus în cazul pe care îl cere cuvântul principal.

În primul rând, în propoziția nr. 25 („După părinții mei, bunica mea și cu mine am procedat nerezonabil și am greșit...”), substantivul „oameni”, care acționează ca dirijor al „orchestrei gramaticale”, se subordonează lui însuși. cuvântul dependent „greșit”, exprimat prin adjectivul , care în orice (în gen, număr, caz) se supune cuvântului principal.

În al doilea rând, într-una dintre părțile propoziției compuse nr. 1 („... au proiectat fabrici împreună...”) din sintagma la conducere, cuvântul-orchestrant dependent, exprimat prin substantivul „fabrici”, este pus în cazul pe care îl cere cuvântul principal.

Astfel, expresia lui V.G. Vetvitsky este corectă.

Vinogradov V.V.: „ Cuvinte și expresii dobândesc în contextul întregii lucrări diverse nuanțe semantice sunt percepute într-o perspectivă figurativă complexă și profundă.

Înțeleg afirmația lui VV Vinogradov după cum urmează. Cuvintele din limbaj desemnează obiecte specifice și concepte abstracte, descriu acțiuni, exprimă emoții. Dar în afara mediului lingvistic, cuvântul în sensul său este aproximativ definibil. Este contextul care face posibilă stabilirea cu acuratețe a semnificației unui cuvânt sau expresie inclusă separat. Voi demonstra acest lucru cu exemple din textul lui A. Likhanov

În propoziția nr. 26 găsesc sintagma frazeologică „ochii s-au dus la frunte”. Pe baza contextului, îmi dau seama că această frază înseamnă un grad extrem de surpriză.

În propoziția nr. 18, contextul sugerează sensul cuvântului „a bătut”, care ar trebui înțeles astfel: băiatul a făcut un plan clar de acțiune pentru el însuși.

Astfel, V.V. Vinogradov a avut dreptate când a afirmat că „cuvintele și expresiile capătă diverse nuanțe semantice în contextul întregii opere, sunt percepute într-o perspectivă figurativă complexă și profundă”.

Celebrul lingvist V.V. Vinogradov a argumentat: „Toate mijloacele de limbaj sunt expresive, trebuie doar să le folosești cu pricepere”.

Cum înțeleg această afirmație? Calitățile expresive și vizuale ale vorbirii îi sunt comunicate prin lexical, derivativ și prin mijloace gramaticale, tropi și figuri de stil, organizarea intonațională-sintactică a propozițiilor. Utilizarea lor pricepută îl ajută pe autor să transmită un labirint complex de gânduri și experiențe, să creeze o lume a imaginilor personajelor. Voi da exemple din textul lui A.A. Lihanov.

Așadar, în propoziția nr. 3 găsesc un cuvânt legat de stil înalt, „reverent” (tăcere). Acesta este un epitet care îl ajută pe autor să transmită cel mai clar starea psihologică pe care o trăiește băiatul în timp ce se află în bibliotecă.

Iar în propoziţia nr. 7, scriitorul, pentru a arăta cu cât de entuziasmat, rapid şi corect a citit băiatul povestea „Filippok” a lui L. Tolstoi, foloseşte cuvântul colocvial „shparil” (propoziţia nr. 7). Folosirea unui cuvânt colocvial conferă textului figurativitate, acuratețe.

Astfel, putem concluziona că afirmația lui V.V. Vinogradov are dreptate.

Vinogradov V.V.: « Amestecarea sau combinarea expresiilor aparținând diferitelor stiluri de limbaj literar, ca parte a unei opere de artă trebuie să fie justificat sau motivat intern”.

Sintagma lingvistului V.V. Așa îl înțeleg pe Vinogradov. În limbajul ficțiunii pot fi folosite diverse mijloace lingvistice (colocviale și dialectisme, cuvinte de un stil și jargon înalt, poetic, ture profesionale și de afaceri și vocabular de stil jurnalistic). Toate acestea trebuie să se supună funcției estetice și să fie folosite „în mod justificat și motivat”. Voi încerca să demonstrez acest lucru pe baza textului lui A.A. Lihanov.

Deci, în propoziția nr. 11 găsesc cuvântul „drag”, care se referă la stil înalt și, prin urmare, într-o conversație între doi băieți ar fi nefiresc dacă nu ar fi justificat de faptul că băieților le plăcea poeziile lui Pușkin și , imitându-i stilul, practicat prin inserarea întocărilor lui Pușkin în vorbirea de zi cu zi.

Dar cuvântul colocvial „prikandybal” din propoziția nr. 14 indică faptul că Vovka nu înțelege la ce stil de limbaj literar se referă. Și aici confuzia expresiilor este justificată: duce la un efect comic.

Astfel, V.V. Vinogradov a avut dreptate când a afirmat că „amestecarea sau combinarea expresiilor aparținând diferitelor stiluri ale limbajului literar în compoziția unei opere de artă trebuie să fie justificată sau motivată în interior”.

Gvozdev A.N.: « Participii... eliminați monotonia din lista acțiunilor individuale ale aceleiași persoane ".

Sintagma lingvistului A.N. Așa îl înțeleg pe Gvozdev. Într-adevăr, gerunziul elimină repetiția monotonă, completează acțiunea principală, făcând vorbirea mai precisă și mai dinamică. Voi da exemple din textul S.A. Lubenetele.

Așadar, în propoziția nr. 15 („Ca un dandy londonez...” - a condamnat cu bucurie mama, uitându-se la Venka) găsesc sintagma adverbială „privind la Venka”, datorită căreia autorul a reușit să creeze o imagine vie a o mamă care se bucură de hainele noi ale fiului ei, „termină” natura mișcărilor ei.

Desenul surprinzător de precis al acțiunii („urcat”) realizat de Venka ajută la crearea turnover-ului adverbial „strângând dinții”, pe care îl găsesc în propoziția nr. 27. Când citim această propoziție, vedem cu cât de reticent, fără nicio dorință, băiatul își îmbracă această jachetă.

Astfel, A.N. avea dreptate. Gvozdev, care a susținut că „participiile generale... elimină monotonia din lista acțiunilor individuale ale aceleiași persoane”

Golub I.B.: „Pentru utilizarea corectă a cuvintelor în vorbire, nu este suficient să le cunoaștem sensul exact, este necesar să ținem cont și de caracteristicile combinație lexicală de cuvinte, adică capacitatea lor de a se conecta unul cu celălalt ".

Sintagma lingvistului I.B. Dove, înțeleg. Compatibilitatea lexicală a cuvintelor este capacitatea elementelor lingvistice de a se conecta între ele în vorbire.Voi încerca să demonstrez acest lucru folosind textul lui Yu.Ya. Yakovlev.

Deci, cuvintele cu sens direct sunt combinate cu alte cuvinte printr-o conexiune subiect-logică. De exemplu, substantivul „putere” (numărul de propoziție 39) este liber legat de cuvântul „greu”. Se spune: putere grea, dar nu „putere uşoară”.

Același lucru se poate spune despre sintagma „nedreptate crudă”, pe care o regăsim în sentința nr. 37. Într-adevăr, „nedreptatea” poate fi „crudă”, dar nu poate fi „bună”.

Astfel, putem concluziona: I.G. a avut dreptate. Golub, susținând că „pentru utilizarea corectă a cuvintelor în vorbire, nu este suficient să le cunoaștem sensul exact, este, de asemenea, necesar să ținem cont de particularitățile compatibilității lexicale a cuvintelor, adică de capacitatea lor de a se conecta cu fiecare. alte."

Gorshkov A.I.: „Cele mai bune posibilități stilistice se află în vocabular ( vocabular) Limba rusă. Sintaxa este, de asemenea, bogată în ele ".

Afirmația celebrului lingvist A.I. Așa îl înțeleg pe Gorșkov. Fiecare stil funcțional este un sistem complex care acoperă toate nivelurile limbajului: pronunția cuvintelor, compoziția lexicală și frazeologică a vorbirii, mijloacele morfologice și construcțiile sintactice. Varietatea resurselor stilistice poate fi arătată atât în ​​exemple lexicale, cât și sintactice. Să trecem la textul S.A. Lubenetele.

Așadar, în propoziția nr. 18 găsesc o unitate lexicală interesantă: cuvântul livresc „contrastat”, care servește ca mijloc de caracterizare a personajului, ajută la înțelegerea lumii interioare a Ninei.

Iar în propozițiile nr. 28-30, autorul folosește implicit un astfel de dispozitiv sintactic, o figură stilistică, care constă în faptul că discursul început este întrerupt pe baza presupunerii cititorului, care trebuie să-l termine mental. Această tehnică ajută la transmiterea emoționalității, entuziasmului discursului fetei.

Astfel, putem concluziona: A.I. a avut dreptate. Gorșkov, susținând că „cele mai bune posibilități stilistice sunt cuprinse în vocabularul (lexicul) limbii ruse. Sintaxa este, de asemenea, bogată în ele.

Lingvist renumit L.T. Grigoryan a declarat: „În propozițiile complexe fără uniuni, se folosesc semne de punctuație diferite, deoarece fiecare dintre ele indică o relație semantică specială între părți.”

Cum înțeleg această frază? Propozițiile complexe non-uniune diferă de cele conexe prin faptul că relațiile semantice dintre propozițiile simple sunt mai puțin clar exprimate în ele, totuși semnele de punctuație sunt determinate de sens. Voi da exemple din textul lui K. Shakhnazarov.

În primul rând, în propoziția nr. 5 („Doamnele s-au așezat în scaune comode; bărbații, formând grupuri, au vorbit între ei.”) Se pune punct și virgulă, deoarece propozițiile simple cu sensul de enumerare au sensul de simultaneitatea acţiunilor efectuate.

În al doilea rând, în propoziția nr. 39 („Avem oaspeți – iată-mă cu privighetoarea mea!”) se folosește o liniuță, deoarece prima parte are sensul timpului.

Astfel, afirmația lui L.T.Grigoryan este adevărată.

Afirmația filologului rus modern O.N. Emelyanova Așa înțeleg. Discursul autorului nu are legătură cu vorbirea vreunui personaj, purtătorul ei într-o operă în proză este imaginea naratorului. Originalitatea limbajului său este determinată de sensul și țesutul vorbirii încorporate în lucrare și îl caracterizează pe vorbitor însuși. Voi da exemple din textul lui V.I. Odnoralova.

De exemplu, în propoziţia nr. 11 întâlnesc unitatea frazeologică „eram gata să cad prin pământ”. Datorită unei combinații stabile, discursul naratorului [b] apare cititorului ca fiind luminos, imaginativ, emoționant, își dezvăluie caracterul, atrage ascultătorii, face comunicarea mai interesantă, mai vie.

Tot în [b] discursul autorului întâlnesc o mulțime de cuvinte colocviale („gafă”, „flopped”, „fleecuri”), datorită cărora cititorul își poate imagina nu numai caracterul naratorului, ci chiar vârsta. În fața noastră este un adolescent, același băiat cu cei despre care vorbește.

Astfel, putem concluziona: O.N. a avut dreptate. Emelyanov, care a susținut că „discursul autorului are nu numai figurativitate, ci și expresivitate și caracterizează nu numai obiectul rostirii, ci și vorbitorul însuși”.

Kuznetsov A.A.: „Prezentarea„la persoana întâi, folosiți cuvinte și expresii colocviale oferi autorului posibilitatea de a influența conștiința și sentimentele cititorului.

Sintagma filologului A.A. Kuznetsov Așa înțeleg. Într-o operă de artă, narațiunea poate fi condusă nu „de la autor”, ci în numele naratorului. Imaginea naratorului se dezvăluie în punctul său de vedere asupra a ceea ce se întâmplă, în aprecieri, în modul de exprimare a gândurilor. Această tehnică permite scriitorului să folosească vocabularul colocvial și formele colocviale de sintaxă, să modeleze mintea cititorului și să-i influențeze sentimentele. Voi da exemple din textul lui V.P. Krapivina.

De exemplu, în propoziția nr. 9 dau peste unitatea frazeologică „urcat sub braț”, pe care naratorul o folosește în discursul său în locul cuvântului „intervenit”. Folosirea acestei combinații îl ajută nu numai să-și caracterizeze prietenul Lyoshka, ci și să ofere luminozitate, imagini, emoționalitate vorbirii, pentru a o face accesibilă semenilor.

Naratorul folosește și o mulțime de cuvinte colocviale în discursul său („nu a deranjat”, „mârâit”, „împins”, „alunecat”, „furat”). Ele aduc un plus de ușurință, simplitate poveștii sale. Datorită abundenței de cuvinte colocviale din discursul eroului, cititorul își poate imagina mai detaliat nu numai caracterul său, ci chiar statutul social și vârsta eroului. Naratorul apare în fața noastră sub forma unui băiat energic, curios, un adolescent ca noi, cu propria sa viziune asupra lumii, intereselor și viselor.

Astfel, putem concluziona: A.A. avea dreptate. Kuznetsov, care a susținut că „prezentarea” la persoana întâi, utilizarea cuvintelor și frazelor de natură colocvială oferă autorului posibilitatea de a influența conștiința și sentimentele cititorului”

Kozhina M.N.: „Cititorul pătrunde în lumea imaginilor unei opere de artă prin intermediul lui țesut de vorbire".

Lingvistul M.N. Kozhina a susținut că „cititorul pătrunde în lumea imaginilor unei opere de artă prin țesutul său de vorbire”.

Așa înțeleg această frază. Munca cititorului este de a comunica cu scriitorul, în care textul literar devine înțeles în toată versatilitatea sa. Țesătura de vorbire a lucrării ajută cititorul să înțeleagă labirintul complex de gânduri, experiențe, aprecieri ale autorului, să pătrundă în lumea imaginilor personajelor sale. Voi da exemple din textul lui Y. Shima.

În primul rând, în propoziția #9, scriitorul arată în mod viu cum băiatul încearcă să-și protejeze secretul. Frazeologismele „strângerea... dinților”, „privind încruntat” îl ajută pe cititor să înțeleagă cum a încercat să ia portretele artiștilor...

În al doilea rând, în propoziția nr. 13, prin ochii Verei, îl vedem pe Zheka, care încearcă să se abțină, să nu-și trădeze entuziasmul. Predicatele omogene sunt înscrise cu mare succes în țesutul de vorbire al propoziției („îngrădit de toată lumea, închis, blocat într-o lacăt”), ceea ce ne ajută să înțelegem ce simte băiatul în acel moment.

Astfel, afirmația lingvistului M.N. Kozhina este adevărată.

L.Yu. Maksimov a scris: „Cu ajutorul unei liniuțe de paragraf (sau a unei linii roșii), sunt evidențiate cele mai importante grupuri de propoziții sau propoziții individuale din compoziția întregului text”.

Așa înțeleg această frază. Paragraful clarifică structura compozițional-sintactică a textului și îndeplinește o funcție expresiv-selectivă, exprimând dinamica, schimbarea rapidă a evenimentelor. Un paragraf poate conține ideile principale ale textului. Voi da exemple din textul lui A. Aleksin.

Așadar, cu propoziția numărul 5 începe al doilea paragraf, care conține informații noi față de precedentul: explică de ce toți invitații au comparat păpușa cu fata.

Al treilea paragraf începe cu propoziţia nr. 17, care îndeplineşte o altă funcţie, expresiv-excretorie. Povestește despre apariția unei păpuși în eroină, care i-a displacut imediat, deoarece jucăria era mai înaltă decât ea. Din acest paragraf, tonul narațiunii se schimbă, are loc o schimbare rapidă a evenimentelor.

Astfel, expresia lui L.Yu.Maksimov este adevărată.

Celebrul lingvist I.G. Miloslavsky a spus: „Atitudinea scriitorului față de raportat poate fi adesea exprimată cu ajutorul unor cuvinte „mici”, care sunt considerate cuvinte de serviciu - particule și uniuni”.

Așa înțeleg această frază. Cuvintele de serviciu, împreună cu cele semnificative, îl ajută pe scriitor să-și transmită gândurile și atitudinea față de ceea ce este raportat. Uniunile joacă rolul de legături dintre unitățile sintactice și ajută la transmiterea diferitelor relații semantice între ele. Particulele oferă diverse nuanțe semantice sau emoționale suplimentare cuvintelor și propozițiilor. Voi da exemple din textul lui N.I. Dubova.

În primul rând, în propoziția nr. 2 („Nu poți reinventa avionul dacă a fost inventat cu mult timp în urmă, sau descoperi noi țări dacă totul a fost deja acoperit în sus și în jos!”) Găsesc particula modală „la fel”, care îl ajută pe scriitor să evidențieze cel mai important cuvânt „Imposibil”, introduce o nuanță suplimentară de sens în propoziție – amplificare.

În al doilea rând, conjuncția „dar” din propoziția nr. 31 („Da, am putea surprinde lumea, dar încă nu știam cum”) permite autorului să contrasteze conținutul celor două părți ale enunțului, să spună despre dorința băieților, pe care nu o puteau traduce în viață.

Pe baza celor de mai sus, pot concluziona că afirmația lui I.G. Miloslavsky este adevărată.

Miloslavsky I.G.: « Gramatică Limba rusă este în primul rând un mijloc de exprimare a gândirii.

Sintagma lingvistului I.G. Miloslavsky așa înțeleg. Limba este un mod de a gândi. Se compune din cuvinte care desemnează diverse obiecte și procese, precum și reguli care vă permit să construiți propoziții din aceste cuvinte. Sunt propoziții construite după legile gramaticale și scrise cu respectarea regulilor de punctuație care sunt un mijloc de exprimare a gândirii. Voi încerca să demonstrez acest lucru folosind textul lui V.Yu. Dragunsky.

De exemplu, propoziția numărul 9 din acest text este un semn de exclamare. Înseamnă că se pronunță cu o intonație deosebită, extrem de emoțional. Așa că autorul, folosind posibilitățile sintaxei, transmite ideea că eroul își dorește cu adevărat să aibă un sac de box pentru a începe antrenamentul.

Iar sentința nr. 11 („Nu există nimic de irosit bani pe prostii, te înțelegi cumva fără o peră”) este lipsită de uniune. Prima parte a acesteia este o propoziție impersonală, a doua este cu siguranță personală. Utilizarea acestor construcții îl ajută pe autor să transmită cu acuratețe opinia tatălui despre întreprinderea fiului, îi permite să-și expună succint și emoțional decizia. Iată un alt exemplu despre modul în care gramatica ajută la exprimarea unui gând.

Astfel, I.G. a avut dreptate. Miloslavsky, susținând că „gramatica limbii ruse este în primul rând un mijloc de exprimare a gândirii”.

Miloslavsky I.G.: „Tehnica principală care exprimă dorința vorbitorului de a introduce în mintea ascultătorului tocmai propria sa evaluare a situației este alegerea cuvinte care conțin un element evaluativ» .

IG. Miloslavsky așa înțeleg. Cuvintele pot avea o colorare expresivă dacă exprimă atitudinea vorbitorului față de subiectul vorbirii. Paleta de nuanțe emoționale și evaluative este diversă: dispreț, neglijare, dezaprobare, ironie; cuvintele pot conține o evaluare jucăușă sau afectuoasă. Voi da exemple din textul lui Yu.Ya. Yakovlev.

Așadar, în propoziția nr. 34 („Această voce a acaparat complet puterea asupra mea!”) găsesc cuvântul ambiguu „capturat”, care este folosit în sens figurat: „A fi foarte interesat, absorb toată atenția, captivează”. Povestitorul îl folosește cu un motiv. Câtă tandrețe, iubire, încântare se aude în această exclamație!

Dar în propoziția nr. 25 („Ce neatent ești”, a spus ea), în răspunsul fetei Naili, se aude dezaprobarea. Cuvântul „neatent” capătă o conotație expresivă negativă datorită faptului că îl ajută pe vorbitor să-și transmită nemulțumirea față de faptul că băiatul nu i-a acordat atenție.

Astfel, declarația lui I.G. Miloslavsky că „tehnica principală care exprimă dorința vorbitorului de a-și insufla propria evaluare a situației în mintea ascultătorului este alegerea cuvintelor care conțin un element evaluativ” este corectă.

Novikov L.A.: „Cuvântul din vorbire are capacitatea de a generaliza și, în același timp, de a desemna individual unic” .

Declarația L.A. Așa îl înțeleg pe Novikov. Conceptul dintr-un cuvânt este întotdeauna unul, dar pot exista mai multe sensuri. De asemenea, la valoare poate fi adăugată o evaluare subiectivă sau o colorare expresiv-emoțională. Voi demonstra acest lucru cu exemple din textul lui A. Aleksin.

În fraza nr. 17, cuvântul „arcu” din gura bunicii nu este doar un accesoriu al unui instrument cu coarde, pentru ea este un simbol al viitoarei cariere muzicale a nepotului ei.

În propoziția numărul 3 găsesc cuvântul „hotărât”. În acest context, înseamnă că bunica a făcut singură o concluzie despre abilitățile remarcabile ale lui Oleg și nu a rezolvat, de exemplu, o ecuație sau o problemă.

Astfel, L.A. are dreptate. Novikov, susținând că „cuvântul din vorbire are capacitatea de a generaliza și, în același timp, de a desemna individual unic”.

Ozhegov S.I.: „O cultură înaltă a vorbirii constă în capacitatea de a găsi nu numai mijloacele exacte de exprimare a gândurilor, ci și cele mai inteligibile (adică cele mai expresive) și cele mai potrivite (adică cele mai potrivite pentru un caz dat). )".

Lingvistul S. I. Ozhegov a susținut că „o cultură înaltă a vorbirii constă în capacitatea de a găsi nu numai mijloacele exacte de exprimare a gândurilor, ci și cele mai inteligibile (adică cele mai expresive) și cele mai potrivite (adică, cel mai potrivit pentru un caz dat).”

Așa înțeleg această frază. Cultura vorbirii este unul dintre indicatorii culturii generale a unei persoane și constă în cunoașterea limbii literare, a normelor și regulilor acesteia. Proprietățile distinctive ale vorbirii culturale includ acuratețea, expresivitatea și caracterul adecvat al mijloacelor de limbaj utilizate. Voi da exemple din textul lui A. Aleksin.

În primul rând, în propoziția nr. 19 („Lucy a onorat foarte mult acest maestru”), autorul folosește cuvântul livresc „onorat”, a cărui utilizare este motivată: acesta, dând întregii fraze o expresivitate deosebită, arată respectul profund al lui Lucy pentru artist.

În al doilea rând, în propoziția nr. 32 („Ei bine, merci, dragă Lucy! - Olenka a glumit în rimă”). Folosirea cuvântului francez „merci” este foarte potrivită: nu numai că contribuie la rimarea cuvintelor, ci oferă și fraza fetei o conotație ironică.

Astfel, pot concluziona că declarația S.I. Ozhegov are dreptate.

Paustovsky K.G.: „Pușkin a vorbit și despre semnele de punctuație. Ele există pentru a evidenția gândul, pentru a aduce cuvintele în raportul potrivit și pentru a oferi frazei lejeritate și sunetul potrivit. Semnele de punctuație sunt ca notația muzicală. Ei țin ferm textul și nu îi permit să se prăbușească.

KG. Paustovsky deține afirmația: „Pușkin a vorbit și despre semnele de punctuație. Ele există pentru a evidenția gândul, pentru a aduce cuvintele în raportul potrivit și pentru a oferi frazei lejeritate și sunetul potrivit. Semnele de punctuație sunt ca notația muzicală. Ei țin ferm textul și nu îi permit să se prăbușească.

Așa înțeleg această frază. Semnele de punctuație ajută scriitorul să exprime cu acuratețe și clar gândurile și sentimentele, iar cititorul să le înțeleagă. Scopul semnelor de punctuație este de a indica diviziunea semantică a vorbirii, precum și de a ajuta la identificarea structurii sintactice a acesteia. Voi da exemple din textul lui M.L.Moskvina.

În primul rând, la sfârșitul propoziției nr. 8 („Am un teckel, mă numesc Kit...”) există o elipsă care indică articularea semantică a vorbirii. Acest semn în acest caz înseamnă subestimare, posibilitatea de a continua textul.

În al doilea rând, în propoziția nr. 24, care se termină cu cuvintele „chiar dacă crack”, există un semn de exclamare, care este folosit pentru a exprima un sentiment de nemulțumire, durerea eroului cu privire la faptul că nu i s-a permis să audieze cu un câine la Casa de Cultură.

Astfel, afirmația lui K.G. Paustovsky este adevărată.

Peshkovsky A.M.: „Fiecare parte a discursului are propriile sale merite” .

Lingvistul A.M. Peshkovsky a spus că „fiecare parte a discursului are propriile sale merite”.

Așa înțeleg această frază. Părțile de vorbire sunt grupuri de cuvinte pe baza cărora sunt distribuite cuvintele unei limbi sens general, caracteristici morfologice și sintactice. Voi da exemple din textul lui A.G. Alexina.

În primul rând, în propoziția nr. 2 („Masha știa să facă totul: desenează, cântă, merge pe mâinile ei”), autorul textului folosește verbele: „desenează”, „cântă”, „mergi”, „ demnitate” din care este că ele denotă acțiunea subiectului, sunt în forma inițială a verbului, sunt predicatul în propoziție. Cu ajutorul acestei părți de vorbire, se subliniază diversitatea abilităților fetei.

În al doilea rând, în propozițiile nr. 19 („Masha i s-a promis gradul de academician, Lyalya - cuceritorul sexului puternic și creatorul unei familii fericite ...”) găsesc adjective: „puternic”, „fericit”, „demnitatea” constă în faptul că ele denotă un subiect semn, se schimbă prin cazuri și numere, iar la singular - după gen, pot avea o formă completă și scurtă, în această propoziție sunt definiții. Adjectivele dau expresivitate textului , emoționalitate.

Pe baza celor de mai sus, pot concluziona că declarația lui A.M. Peshkovsky are dreptate.

Reformatsky A.A.: „Pronumele este o verigă convenabilă în structura limbii; pronumele vă permit să evitați repetițiile plictisitoare ale discursului, economisiți timp și spațiu în declarație.

Celebrul lingvist A.A. Reformatsky a susținut că „pronumele este o verigă convenabilă în structura limbii; pronumele vă permit să evitați repetițiile plictisitoare ale discursului, economisiți timp și spațiu în declarație.

Înțeleg această frază. Pronumele pot fi folosite în vorbire în loc de substantive, adjective, numerale, adică pot fi înlocuitori pentru un nume. Ele indică obiectele și atributele lor (proprietăți, calități, cantitate) și înlocuiesc în vorbire denumirile directe ale conceptelor care sunt evidente din contextul enunțului. Voi da exemple din textul lui Anton Ivanovici Denikin, un lider militar rus.

În primul rând, în propoziția #3, în locul substantivului „copil”, autorul folosește pronumele „eu”, evitând astfel repetarea plictisitoare a discursului.

În al doilea rând, în propoziția nr. 2 („Ceea ce ating mai întâi, asta îmi va predetermina soarta”), pronumele „ce” înlocuiește mai multe substantive în vorbire deodată, denotând „obiecte”, ajutând la evitarea tautologiei, salvând „locul în afirmație".

Astfel, afirmația lingvistului A.A. Reformat este corect.

Reformatsky A.A.: „Pronumele ies în evidență într-o clasă specială de cuvinte substitutive, care, ca„înlocuitori” ... intră pe teren când este forțat„eliberați jocul „cuvinte semnificative”.

Înțeleg astfel fraza lingvistului rus A. Reformatsky. Alături de cuvintele care denotă anumite obiecte sau proprietățile lor, calitatea, cantitatea, există cuvinte care indică doar aceste obiecte sau atributele lor. Astfel de cuvinte se numesc pronominal (pronume). Funcția lor principală este de a fi înlocuitori pentru un nume, adică de a înlocui în vorbire denumirile directe ale unui concept care este evident din contextul enunțului. Pronumele ajută la combinarea propozițiilor într-un text coerent, pentru a evita repetarea acelorași cuvinte. Voi da exemple pe baza textului lui Y. Trifonov.

Deci, în propoziția nr. 10, folosirea pronumelui personal „el” evită repetarea substantivului „Glebov”. În plus, pronumele servește ca mijloc de comunicare între propoziții din text.

Dar pronumele relative îndeplinesc funcția de comunicare între părți propozitie complexași sunt membri ai propunerii. De exemplu, pronumele „care” din propoziția nr. 18 este un „înlocuitor” pentru cuvântul „pugach”, joacă rolul unui subiect într-o propoziție subordonată.

Astfel, A.A. avea dreptate. Reformatsky, susținând că „pronumele se evidențiază într-o clasă specială de cuvinte de substituție, care, precum „jucătorii de rezervă”... intră în teren atunci când cuvintele semnificative sunt forțate să „elibereze jocul”.

Reformatsky A.A.: „Ce este vorba despre o limbă care îi permite să facă asta? rol principal- funcţia de comunicare? Sintaxă".

Celebrul lingvist A. A. Reformatsky a scris: „Ce în limbaj îi permite să-și îndeplinească rolul principal - funcția de comunicare? Este sintaxa.”

Înțeleg această frază după cum urmează: funcția comunicării este schimbul reciproc de declarații ale membrilor comunității lingvistice. Un enunț ca unitate a unui mesaj are o integritate semantică și este construit în conformitate cu normele sintactice. Voi da exemple din textul lui V. Droganov.

Așadar, în replica dialogului propoziției nr. 6 („Sanya, mulțumesc pentru carte!”) găsesc un apel care ajută în procesul de comunicare la identificarea persoanei căreia i se adresează discursul.

Iar în propoziția nr.10, autorul folosește cuvântul introductiv „desigur”, cu ajutorul căruia vorbitorul își exprimă atitudinea față de ceea ce relatează. În această propoziție, cuvântul introductiv îl ajută pe narator să-și exprime încrederea în ceea ce spune.

Astfel, declarația A.A. Reformed are dreptate: este sintaxa care permite limbajului să performeze comunicativ.

Swift J.: „Așa cum o persoană poate fi recunoscută de societatea în care se mișcă, tot așa poate fi judecată după limba în care este exprimată.”

J. Swift a scris că „așa cum o persoană poate fi recunoscută de societatea în care se rotește, la fel poate fi judecată după limba în care este exprimată.” În vorbirea unei persoane, individul său experienta de viata, cultura sa, psihologia sa. Modul de vorbire, cuvintele și expresiile individuale ajută la înțelegerea caracterului vorbitorului. Să încercăm să găsim confirmarea acestui lucru în textul lui V. Tokareva.

În primul rând, în propoziția nr. 11 găsim cuvântul colocvial „retruhi”. Așa că Oksana a numit jacheta în stilul „retro”. Un astfel de argo este cel mai des folosit în discursul lor de către adolescenți, ceea ce observăm în textul pe care îl citim: Oksana avea 16 ani!

În al doilea rând, în propoziţia nr. 18 există un cuvânt colocvial „a izbucni”. Folosirea acesteia în comunicare ne vorbește despre autoexprimarea adolescenței, despre rezultatul atitudinii ei emoționale față de subiectul conversației.

Astfel, pot spune că J. Swift a avut dreptate.

Solganik G.Ya.: „Așa cum o propoziție este construită după anumite modele sintactice, la fel propoziții din text conectate după anumite reguli.

Sintagma filologului G.Ya. Solganika asa inteleg. Într-adevăr, orice text este o combinație de propoziții după anumite reguli. În același timp, se disting o conexiune în lanț și paralelă: cu o legătură paralelă se compară propozițiile, cu o legătură în lanț sunt legate prin diverse mijloace (lexicale, morfologice și sintactice). Voi da exemple din textul lui I. Seliverstova.

Astfel, coerența propozițiilor nr. 1 - 2 se realizează cu ajutorul unei legături de tip lanț, care reflectă dezvoltarea consecventă a gândirii. Legătura interfrazală a acestor propoziții în text este realizată de uniunea „dar” și pronumele personal „ei”.

Și propozițiile nr. 26-29 sunt conectate folosind un tip de conexiune paralelă. Propozițiile din text, începând cu a douăzeci și șaptea și terminând cu a douăzeci și nouă, sunt atât semantic cât și gramatical legate de a douăzeci și șase. Ei dezvoltă, concretizează sensul acestuia.

Astfel, G.Ya avea dreptate. Solganik, susținând că „propozițiile din text sunt combinate după anumite reguli”.

Soloukhin V.A.: „Epitetele sunt hainele cuvintelor” .

V. A. Soloukhin a argumentat: „Epitetele sunt hainele cuvintelor.” Cu ajutorul epitetelor, autorul „îmbrăcă” cuvântul, dezvăluind sensul său mai deplin, clar și mai precis, subliniind principalele trăsături ale obiectelor. Să ne întoarcem la textul lui E. Yu. Shim pentru a confirma această idee.

În primul rând, în propoziția 5, este folosit epitetul „aur”, cu ajutorul căruia autorul descrie aspectul fetei mult mai expresiv, creând un portret precis și unic al Verei.

În al doilea rând, în propoziția 75 găsesc o serie de epitete evaluative: „liniștit”, „timid”, „înfricoșat”, din aceste definiții care descriu personajul lui Grisha, putem concluziona ce ispravă a realizat băiatul aruncându-se pe o rachetă.

Astfel, folosind exemple din text, ne-am convins de corectitudinea afirmației lui V. A. Soloukhin.

Shansky N.M.: „Folosind exemplul unei propoziții complexe, se poate urmări modul în care o persoană exprimă relația dintre lume și propriul punct de vedere.”

N.M. Shansky a spus că „pe exemplul unei propoziții complexe, se poate urmări modul în care o persoană exprimă relația dintre lume și propriul punct de vedere”.

Înțeleg această frază după cum urmează: în partea principală a propoziției complexe este așezat sensul principal al frazei, iar în propoziția subordonată - punctul de vedere al autorului cuvintelor despre ceea ce se întâmplă în jur. Voi da exemple din textul lui A. G. Aleksin.

În primul rând, să acordăm atenție propoziției nr. 26 („Chiar și acasă, Tolya a decis că nu va sta niciodată la un birou cu o fată.”). Partea principală a propoziției complexe spune la ce se gândea băiatul, iar în propoziția subordonată, fără a explica cursul gândirii sale (în clasele inferioare, a sta cu o fată este considerat rușinos), se dă o decizie categorică.

În al doilea rând, în propoziția complexă nr. 41 („Dar nu putea să strige, pentru că nu trebuie să strige la lecție.”) Clauza motivului explică că băiatul nu poate încălca regulile școlii, deși își dorește neapărat Fă-o.

Astfel, pot concluziona că afirmația lui N.M. Shansky are dreptate.

Shansky N.M.: „Într-un discurs monolog, un gând complet uneori nu se încadrează într-o singură propoziție, iar exprimarea lui necesită un întreg grup de propoziții care sunt interconectate în sens și gramatical.”

Celebrul filolog N.M. Shansky a spus: „Într-un discurs de monolog, un gând complet uneori nu se încadrează într-o propoziție, iar exprimarea lui necesită un întreg grup de propoziții care sunt interconectate în sens și gramatical.”

Așa înțeleg această frază. În efortul de a acoperi subiectul pe larg, vorbitorul folosește o astfel de formă de vorbire ca monolog. Discursul monolog se caracterizează prin desfășurarea sa și prezența unor construcții comune care sunt legate în sens și gramatical. Voi da exemple din textul lui V.P. Krapivin.

În primul rând, în propozițiile nr. 11-13, care sunt în formă de monolog, spunând că eroul a făcut păsări minunate din hârtie și le-a lăsat copiilor să iasă din balcon, toate cele trei propoziții sunt legate în sens și reprezintă un gând complet.

În al doilea rând, în propozițiile nr. 2-3 se manifestă clar legătura gramaticală dintre propozițiile monologului, care se leagă folosind pronumele personal „el” folosit în a treia propoziție în locul cuvântului „curte”.

Astfel, afirmația lui N.M. Shansky este adevărată.

Shcherba L.V.: « Paragraf, sau linia roșie, care ar trebui considerată și un fel de semn de punctuație, adâncește punctul anterior și deschide o cu totul altă cale de gândire ".

Sintagma lingvistului L.V. Așa înțeleg eu. Paragraful servește la evidențierea microtemei principale și la trecerea de la o microtemă la alta. Fiecare paragraf nou reflectă o nouă etapă în dezvoltarea unei acțiuni, o trăsătură caracteristică în descrierea unui obiect sau a unei persoane, un gând nou în raționament sau dovezi. Voi da exemple din textul lui Yu.Ya. Yakovlev.

Așadar, în primul paragraf (propoziția nr. 1), care constă dintr-o singură propoziție, se spune că un orășenesc nu știe ce este terenul, întrucât acesta este ascuns ochilor lui de asfalt. În al doilea paragraf (propozițiile nr. 2-5), autorul continuă ideea paragrafului anterior, aprofundând-o cu o poveste despre descoperirea pământului.

Iar de la al cincilea paragraf (propozițiile nr. 13-16) începe un nou pasaj semantic, în care se dezvoltă o altă gândire: autorul vorbește despre dragostea lui pentru mama sa.

Astfel, pot concluziona: L.V. Shcherba a avut dreptate când a afirmat că „un paragraf, sau o linie roșie, care ar trebui considerată și un fel de semn de punctuație, adâncește punctul anterior și deschide o cu totul altă cale de gândire”.

Scriitorul L.S. Sukhorukov a argumentat: „Discursul nostru este cea mai importantă parte nu numai a comportamentului nostru, ci și a personalității noastre, a sufletului nostru, a minții”. Să încercăm să înțelegem sensul acestei afirmații.
Auzim adesea oameni spunând: „Are un discurs bogat” sau „Are un discurs clar”. Dar rareori ne gândim la ce este - vorbirea și cum este conectată cu noi. Vorbirea este un proces de comunicare, limbajul în acțiune. Discursul reflectă depozitul mental al unei persoane, caracterul său și lumea lui. Textul lui A.G. ne va ajuta să confirmăm aceste argumente. Alexina.
În primul rând, în propozițiile 18 - 21, care fac parte din dialog, vedem una dintre cele mai elementare trăsături distinctive vorbire - concentrarea sa pe atingerea scopului. Cu aprobare constantă, laudă, tatăl caută să crească o persoană demnă din fiul său. În text, autorul realizează acest lucru utilizând în mod repetat propoziții exclamative.
În al doilea rând, în propozițiile 36 și 37: „Așadar, dragostea și grija nu te-au făcut un egoist”, a concluzionat mama. „Suntem foarte fericiți”, conchide scriitorul despre unitatea cerințelor părinților, despre climatul moral sănătos al familiei. Utilizare propoziții simple cu un număr minim de membri secundari, spune că mama este o „persoană de acțiune”.
Pe baza celor spuse mai sus, nu pot decât să fiu de acord cu autorul afirmației. Într-adevăr, vorbirea este variabilă, individuală și posibilitățile sale sunt foarte largi.

Scrieți un eseu-raționament, dezvăluind sensul afirmației celebrului lingvist I. G. Miloslavsky: „Orice repetiție, dublă sau multiplă, atrage atenția specială a cititorului” .
Înțeleg această expresie a lui I. G. Miloslavsky astfel: prin repetarea unui cuvânt în text, se evidențiază un concept cheie, căruia cititorul va acorda cu siguranță atenție. Voi da exemple din textul lui V. Oseeva, în care găsesc vreo zece repetări lexicale.

În primul rând, în propozițiile 4-5, autoarea folosește repetarea lexicală a cuvântului „nu va”, care adâncește conținutul enunțului, ascuțită ideea că nu se va mai întâmpla nimic în relația dintre Dina și prietena ei din copilărie.
În al doilea rând, în propoziția 14, V. Oseeva folosește repetarea adverbului ("mulți ... mulți"). Are un puternic impact emoțional asupra cititorului, reflectând chinul moral al lui Dinky.
Astfel, pot concluziona că binecunoscutul lingvist I. G. Miloslavsky a avut dreptate când a afirmat că „orice repetiție, dublă sau multiplă, atrage atenția specială a cititorului”.

Scrieți un eseu-raționament, dezvăluind sensul enunțului
celebrul lingvist modern N. S. Valgina: „Cu ajutorul unei liniute
a transmis stres emoțional ridicat, psihologic
tensiune."
text de T. Tolstoi
(1) În copilărie, am încercat foarte, foarte mult să iubesc teatrul, așa cum mi s-a spus:
pentru că aceasta este Marea Artă, Templul. (2) Și eu, așa cum era de așteptat, ar trebui
experimentați venerația sacră, dar în același timp amintiți-vă că în teatru există
convenții teatrale. (3) Mi-am amintit, dar când un unchi în vârstă într-o camisolă cu
mâneci umflate, cu o burtă mare de catifea, legănată peste
cu picioarele subțiri, amenințător, ca un profesor de clasă, întrebă:
„Spune-mi, Laura, în ce an ești? „- și mătușa supraponderală a lătrat ca răspuns:
— Optsprezece ani! , - o groaznică confuzie și rușine m-au zdrobit, și toate mele
eforturile de a iubi teatrul au fost în cele din urmă eliminate.
(4) Între timp, în teatru era cald, sala mirosea plăcut și complex, în
prin foaier se plimbau oameni eleganti, ferestrele erau invelite in perdele din parasuta
mătase, ca norii cumulus. (5) Da, templul. (6) Probabil. (7) Dar nu este al meu
templu, iar zeii din el nu sunt ai mei.
(8) Dar este o chestiune complet diferită - cinematograful Ars, o magazie inferioară
pe piata. (9) Sunt scaune de lemn incomode, ei stau acolo în haine, acolo
gunoiul zace pe jos. (10) Acolo nu vei întâlni „spectatori inveterati”,
doamnelor bine îmbrăcate, jignite în prealabil de faptul că ele, oameni cumsecade,
forțat să petreacă trei ore în compania unor profani ignoranți.
(11) Acolo mulțimea se prăbușește și se așează, zgâiindu-și scaunele și
răspândind mirosul acru al hainelor umede. (12) Acum vor începe. (13) Acesta este -
fericire. (14) Acesta este un film.
(15) Stinge încet lumina. (16) Ciripitul proiectorului, impactul fasciculului - asta e tot,
departe. (17) Linia a fost depășită, acest moment evaziv a trecut când
ecranul plat și obtuz s-a dizolvat, a dispărut, a devenit spațiu, lume,
zbor. (18) Vis, miraj, vis. (19) Transformare.
(20) Da, cu siguranță sunt un cinefil simplu și primitiv, cum ar fi
Majoritatea oamenilor. (21) De la cinema, doar aștept o transformare completă,
înșelăciune finală – „ca să nu mă gândesc de ce, ca să nu-ți amintești când”.
(22) Teatrul nu este capabil de acest lucru și nu pretinde că este. (23) Un teatru pentru cei care iubesc actorii vii și îi iartă cu bunăvoință
imperfecțiunile lor în schimbul art. (24) Cinema pentru cei care iubesc visele și
miracole.
(25) Teatrul nu ascunde că tot ceea ce vezi este o prefăcătură.
(26) Cinematograful pretinde că tot ceea ce vezi este adevărat. (27) Teatru - pt
adulți, cinema - pentru copii

Lingvistul modern Valgina crede că: „Cu ajutorul unei liniuțe, o încărcătură emoțională mare, se transmite tensiunea psihologică” Sunt complet de acord cu opinia lui Valgina. Să încercăm să dovedim validitatea acestei afirmații folosind exemplul textului lui Tolstoi.
Există vorbire orală și scrisă. Diferențele lor sunt că în vorbirea orală este posibil să se transmită toată emoționalitatea și tensiunea cu ajutorul intonației, expresiilor faciale, gesturilor, în vorbirea scrisă totul este transmis folosind ordinea cuvintelor, semnele de punctuație. O liniuță, ca orice semn de punctuație, ajută la definirea limitelor unităților sintactice. Pentru a confirma cele spuse, să ne întoarcem la (3) propoziție a textului, unde liniuța marchează începutul și sfârșitul unui astfel de segment sintactic precum cuvintele autorului. Propoziția (8) a textului confirmă ideea că liniuțele sunt, de asemenea, necesare pentru a transmite intonația și, prin urmare, emoționalitatea, liniuța indică unde să faceți o pauză, cum să citiți fiecare parte a textului.
Astfel, am demonstrat că Valgina a avut dreptate, determinând: „Cu ajutorul unei liniuțe, o încărcătură emoțională mare, se transmite tensiunea psihologică”