Diferențierea stilistică a vocabularului englezesc. Citim cărți în limba engleză cu copii sau cuvinte englezești (vocabular) și expresii pe tema „Cărți și lectură Cuvinte de carte în engleză

Vocabularul colocvial și caracteristicile sale. Conceptele de jargon și argo. Utilizarea vocabularului colocvial în serialele TV americane moderne. Utilizarea serialelor în predarea ESL. Practica învățării vocabularului colocvial al limbii engleze pe baza de seriale.

Trimiteți-vă munca bună în baza de cunoștințe este simplu. Utilizați formularul de mai jos

Studenții, studenții absolvenți, tinerii oameni de știință care folosesc baza de cunoștințe în studiile și munca lor vă vor fi foarte recunoscători.

Documente similare

Vocabular redus al englezei moderne și funcțiile sale. Strategii de clasificare a vocabularului redus, caracterizarea tipurilor. Utilizarea vocabularului redus în versurile melodiilor grupului „Sex Pistols”. Vocabular general și special colocvial, vulgarisme.

lucrare de termen, adăugată 12.11.2010


Principalele caracteristici ale vorbirii colocviale. Definiția publicității, scopurile și obiectivele acesteia. Structura textului publicitar, designul său fonetic, lexical, gramatical, sintactic și stilistic. Utilizarea vocabularului colocvial al limbii germane.

teză, adăugată 02.07.2013


Definirea vocabularului colocvial și vernacular, clasificarea unităților lexicale. Identificarea vocabularului redus stilistic în textele lucrărilor lui M. Weller, analiza funcțiilor caracteristicilor de vorbire ale personajelor și evaluarea expresivă a realității.

lucrare de termen, adăugată 24.11.2012


Locul vorbirii colocviale în sistemul lingvistic, trăsăturile sale caracteristice, manifestate la diferite niveluri de limbaj. Caracteristicile sintactice ale limbilor vorbite rusă și engleză. Granița dintre normele limbajului literar și tendințele vorbirii colocviale.

lucrare de termen, adăugată 01/07/2013


Alegerea și construcția vorbirii colocviale, principalele sale caracteristici: intonație și pronunție, vocabular și formarea cuvintelor, frazeologie, morfologie, pronume, sintaxă. Principalele semne ale colocvialismului în domeniul formării cuvintelor. Tendințe în vorbirea colocvială.

lucrare de control, adaugat 22.09.2009


Modele productive de formare a cuvintelor în limba rusă. Surse și sfere de împrumut de vocabular. Actualizarea vocabularului învechit și folosit în limita de utilizare. Mijloace lexicale speciale de manipulare constiinta publicaîn discursul publicistic modern.

teză, adăugată 10.12.2015


Conceptul și tipurile de vocabular nonliterar, utilizarea acestuia în unele variante ale limbii engleze. Cultura comunicării și postulate comunicare verbala. Problema tabuului în societatea modernă. Caracteristici ale utilizării vocabularului interzis. Problema traducerii sale.

lucrare de termen, adăugată 17.08.2015

/ Galperin A.I. „Eseuri despre stilul limbii engleze”

Decalajul dintre vorbirea colocvială vie și tipul de vorbire scris (literar și livresc) mai ales, în toate etapele de dezvoltare, s-a manifestat în vocabular. Vocabularul general literar și de carte al englezei moderne se caracterizează printr-un număr semnificativ de cuvinte de origine latină și franceză (împrumut de cărți). Granițele lor semantice sunt mult mai clar definite decât sinonimele corespunzătoare ale discursului colocvial viu și, prin urmare, oferă o exprimare mai precisă a gândirii.

Contrastul dintre vocabularul general literar-libristic și vocabularul colocvial este adesea folosit pentru a obține efectul stilistic dorit. Deci în poveste

55

O. Henry „Prin curier „contrastând vocabularul general literar și de carte cu cel colocvial (în mod semnificativ asezonat cu forme nonliterare de vorbire și îmbunătățit expresii figurative) dobândește o funcție stilistică specială - pentru a sublinia diferența de statut social al eroilor poveștii:

„Spune-i că sunt în drum spre gară, să plec la San Francisco, unde mă voi alătura acelei expediții de vânătoare de elani din Alaska. Spune-i că, din moment ce ea mi-a poruncit să nu-i vorbesc și nici să-i scriu, iau acest mijloc. de a face un ultim apel la simțul ei al dreptății, de dragul a ceea ce a fost. Cred că este."

„Mi-a spus să-ți spun că are gulerele și manșetele în mâna asta pentru o curățare la „Frisco. El va împușca păsări de zăpadă în Klondike. El spune că i-ai spus să nu trimită „rotund”. nu mai sunt note roz și nici nu mai atârnă peste poarta grădinii, iar el ia dezamăgire (trimițând băiatul să vorbească în numele lui- ȘI . G.)de a vă pune înțelepți. El spune că l-ai referit ca pe un a fost și nu-i dai niciodată nicio șansă să dea o decizie. Spune că l-ai trecutși nu a spus niciodată de ce.”

Un exemplu similar poate fi citat din piesa lui B. Shaw " Prima piesă a lui Fanny ", unde vorbirea colocvială vie se opune vorbirii stricte, exacte, literare și livrești. Aici contrastul se realizează numai prin mijloace lexicale:

Dora: Oh Am lăsa aceasta afară .am eu! (Contemplându-l pe Juggins aprobator în timp ce îi pune un scaun între masă și bufet) Dar el este genul potrivit: eu poate vedea asta. (Făcând nasturi). Tu nu voi lăsa jos, bătrâne, veţi?

Juggins:Familia poate se bazează pe mine discreție absolută.

Dora folosește cuvintele stratului de vocabular colocvial. În discursul lui Jagins, alegerea cuvintelor se caracterizează printr-o colorare neutră și literară de carte.

Iată un exemplu în care o comparație a cuvintelor colocviale și a cuvintelor literare și livrestice, combinată cu alte trăsături ale celor două tipuri de vorbire, arată cum vorbirea scrisă servește la clarificarea gândului exprimat:

Un rânjet zvâcni buzele palide ale lui George.

"Fă-mi un codicil. Vei găsi hârtie în sertarul mesei de toaletă". . .

56

Cuvintele au venit cu o bucurie răgușită. „Cele trei șuruburi ale mele pentru tânărul Val Dartie, pentru că el este singurul Forsyte care cunoaște un cal de la un măgar.” Un chicotit gutural se auzi îngrozitor în urechile lui Soames.

— Ce ai spus?

Soames a citit: „Îmi las cei trei cai de curse rudei mele Valerius Dartie, din Wansdon, Sussex, pentru că are cunoștințe speciale despre cai”.

(J. Galsworthy. Maimuța Albă )

Unele cuvinte literare și livrestice ale limbii engleze moderne se disting clar prin caracterul lor specific livresc și literar. Acestea sunt, De exemplu , concordie, armonie, disputa, auxiliar, adversar, vointa, antagonism, calamitate, participare(cf. a lua parte), scutire, susceptibilitate, morozitate, în conformitate cu, asiduitate, promptitudine, ajutor si etc .

Vocabularul literar include și un număr semnificativ de combinații frazeologice. Asa de, De exemplu , următoarele unități frazeologice sunt clar livrestice: a trece Rubiconul; în ceea ce privește, în virtutea, a pierde o ocazie, a vorbi îndelung, a acorda asistență, a trage o lecție, responsabilitatea revine si etc .

Multe dintre cuvintele și unitățile frazeologice legate de vocabularul literar și de carte pot fi folosite și în comunicarea directă în direct. Din aceasta ele nu încetează să fie cuvinte literare și livrești. Aceasta este pătrunderea vocabularului literar și de carte în sfera vorbirii colocviale vii. Dacă o astfel de pătrundere capătă un caracter sistematic, atunci vocabularul literar și de carte este treptat „neutralizat”.

Utilizarea nemoderată a vocabularului literar și de carte în discursul colocvial viu este resimțită ca o disonanță și este folosită în sarcini stilistice speciale. (Vezi discursul lui Micawber la pagina 55)

Puternica și marea limbă rusă este inexprimabil de bogată în varietatea de cuvinte și expresii. Le învățăm treptat, trecând prin studii în grădiniţă, școală și universitate. Cu o limbă străină, opusul este adevărat: vrem să învățăm imediat toate cuvintele și expresiile posibile în 5 minute. Limba engleză. Desigur, acest lucru nu se întâmplă. În plus, vocabularul limbii engleze nu este mai puțin divers decât rusă. Astăzi îl vom cunoaște mai bine și vom afla cum să o studiem mai bine și mai corect.

Vocabularul ca unul dintre punctele lingvisticii

Știința care studiază toate regulile și normele gramaticale caracteristice unei limbi se numește lingvistică (sau lingvistică). Acoperă volume uriașe de cunoștințe, împărțite în clase în funcție de specificul acestora. Una dintre cele mai importante clase este ramura lexicologiei. Ce este?

Lexicologia este o ramură a lingvisticii care studiază varietățile de unități lexicale ale unei limbi, adică tot felul de cuvinte și semnificațiile lor. Vocabularul se numește vocabular și este împărțit în două părți principale:

• Vocabular activ - acele cuvinte care sunt adesea folosite în vorbirea colocvială sau literară.
• Vocabular pasiv - cuvinte învechite și învechite.

Acum să trecem de la termenii științifici la limbaj simpluși pentru a rezuma: vocabularul englezesc este totalitatea tuturor cuvintelor și a semnificațiilor lor. Cu cât vocabularul unei persoane este mai bogat, cu atât îi este mai ușor să se exprime limbă străinăși să înțeleagă vorbirea altora.

Acum că ne-am format conceptul de bază al vocabularului, să ne dăm seama cum să învățăm corect cuvintele englezești.

Cum să înveți vocabularul englezesc

Înainte de a trece la lista de cuvinte populare, aș dori să notez câteva sfaturi pentru a le învăța.

1) Lucrul cu transcrierea

În primul rând, familiarizați-vă cu simbolurile transcripției în limba engleză. Acestea sunt semne foarte importante care vă vor ajuta să lucrați la pronunția britanică corectă. Faptul este că în engleză puteți găsi adesea o discrepanță în ortografie și pronunție a cuvintelor. Și deși s-au dezvoltat reguli speciale de lectură pentru acest caz, chiar și din ele există multe cuvinte de excepție. Prin urmare, este foarte important atunci când învățați cuvinte noi, să le verificați. lectura corectași pronunția prin transcriere.

2) Gruparea tematică

*I este întotdeauna și peste tot cu majuscule.

*Acest verb își schimbă forma în funcție de persoana substantivului și pronumelui: I a.m/Tu noi ei sunt/El, Ea, Ea este. La timpul trecut pentru singularul a fi devine a fost, iar pentru plural în au fost.

**Pentru persoana a 3-a, forma acestui verb are. La timpul trecut - a avut.

*** Forma la trecut - ar putea.

Vizualizari: 144

Vocabularul englezesc este împărțit în mai multe tipuri și categorii, în funcție de anumiți factori. Subiectul de astăzi va fi dedicat studiului lor. Cea mai mare parte a dicționarului englez este așa-numitul lexis neutru (vocabul neutru), care nu aparține niciunui tip și nu are clasificări, pătrunzând cam toate categoriile de vocabular. Principalele sale caracteristici sunt neutralitatea, versatilitatea și simplitatea.

Lexis neutru: vocabular neutru

De fapt, acesta este un vocabular interstil ușor de înțeles, care constă din părți de vorbire precum:
substantive

• zi - zi
• masa – masa
• muncă muncă
• soare - soarele
• cale – cale

adjectivele

• frumos frumos
• însorit - însorit
• dulce dulce
• fericit fericit
• limpede - limpede
• trist - trist

verbe

• a fi – a fi
• a mânca - a mânca
• a găsi - găsi
• a sta - stai, stai
• a munci – a munci
• a zâmbi - a zâmbi

adverbe

• blând - blând, blând
• repede - repede
• puternic – puternic
• cu pricepere – cu pricepere

pronume

• el - el
• al meu - al meu, al meu
• ea (e) - ea
• noi - la noi
• cine cine
• care care
• asta - asta, asta
• acestea

numerale

• patru - patru
• șaptesprezece - șaptesprezece
• şaizeci - şaizeci
• al treilea

cuvinte de legătură oficiale(conjuncții, prepoziții, particule) - cuvinte de legătură (conjuncții, prepoziții, particule)

• a - articol nehotărât
• in-in
• pe - pe, de
• afară - afară, din
• dar
• dacă dacă

comun: vocabular standard

Vocabularul comun (standard) este o altă clasă de vocabular care include vocabular neutru, general formal și general informal.

Lexis standard= lexis neutru+ lexis literar comun+ lexis colocvial comun

Este important de menționat că tocmai această „engleză standard” este principalul vocabular, norma lexicologică care este valabilă în orice țară vorbitoare de limbă engleză. În cazul ideal, se explică așa ceva: un englez, un american, un irlandez, un scoțian și un australian se întâlnesc și încep o conversație (în aceeași engleză standard) și... toată lumea se înțelege! Minunat!

Cu toate acestea, acest lucru poate să nu fie întotdeauna cazul în realitate, ca oamenii din tari diferite par să comunice în engleză, dar totuși în moduri diferite, deoarece nu există un organism de reglementare care s-ar ocupa de „standardizarea” limbii engleze. Aici depinde foarte mult de accent, pronunție etc.
De asemenea, vocabularul este împărțit în funcție de caracteristicile stilului în 3 registre:

• colocvial (informal)
• carte (literara)
• ridicat (oficial)

Vocabular formal și informal

Există o altă clasificare principală a vocabularului în două grupuri mari - vocabular formal (vocabular livresc) și vocabular informal (colocvial).

Vocabularul formal este un vocabular folosit în diverse tipuri de documentare, în publicații tipărite, programe de televiziune, documentare, în școli și universități, în agenții guvernamentale. Este, de asemenea, o categorie general acceptată de cuvinte folosite în comunicarea cu anumite categorii sociale de care nu suntem legați nici prin relații de prietenie, nici de familie (șefi, profesori, străini, funcționari).

Vocabularul informal sunt acele cuvinte pe care le folosim în comunicarea cu familia, prietenii, pe care le auzim în lungmetraje și piese de teatru și pot fi găsite și într-o carte de benzi desenate sau într-o revistă neștiințifică; este plin de abrevieri și cuvinte de legătură.

Aceste două grupuri de vocabular sunt, de asemenea, împărțite în subgrupuri mai mici specifice, în funcție de domeniul de utilizare a unui anumit vocabular.

Clasificarea vocabularului, pe domenii de utilizare, cu exemple și traducere în limba rusă.

Priveste filmarea.

Vocabularul englezei moderne, care le unește pe toate unități lexicale limbajul, în primul rând, se caracterizează prin versatilitatea sa. În cursul dezvoltării și formării sale limba națională din ce în ce mai diferenţiate. Această diferențiere, în special, și-a găsit expresia în delimitarea dicționarului.

Potrivit lui I.R. Galperin, vocabularul limbii engleze poate fi reprezentat ca un fel de sistem coerent în care diverse aspecte ale cuvântului, precum semnificațiile, conceptele, structura morfologică, caracteristicile stilistice etc., pot fi organizate ca elemente dependente ale sistemului ( 8, p. 70).

I.R. Galperin crede că majoritatea cuvintelor din engleza modernă sunt utilizate în mod obișnuit. Acest om de știință le numește în mod convențional cuvinte cu o colorare stilistică neutră, care poate fi folosită în egală măsură atât în scris cât şi în comunicarea orală. Pe fondul unui vocabular atât de neutru, I.R. Galperin distinge două straturi de vocabular, pe care le numește „literar și livresc” și „colocvial” (8, p. 72).

Stratul colocvial al vocabularului, de regulă, are o anumită colorare emoțională. Vocabularul literar și de carte, de asemenea, în unele cazuri, are o colorare emoțională - exaltare, înălțare, solemnitate etc. Aceste categorii sunt istorice, deoarece acele cuvinte și expresii care într-o epocă aparțineau vocabularului colocvial devin vocabular comun cu colorare neutră în alta, sau chiar trec în categoria vocabularului literar și de carte. Și, invers, ceea ce la o anumită perioadă a fost vocabular literar și livresc, în perioada ulterioară poate intra în categoria cuvintelor neutre sau colocviale (8, p. 73).

Cu toate acestea, nu există o clasificare clară a vocabularului limbii engleze. Orice taxonomie selectată este formală, condiționată, folosită în scopuri pur de cercetare.

Deci, I.R. Galperin împarte vocabularul englezei moderne în trei straturi. În cadrul stratului de vocabular literar și livresc se disting grupuri de cuvinte, care includ vocabularul literar și livresc general și vocabularul literar și livresc funcțional: termeni, poetisme, arhaisme, neologisme, barbari și cuvinte străine. Vocabularul neutru este al doilea strat. Lexicul colocvial include vocabularul colocvial literar comun și vocabularul colocvial nonliterar: argo, jargon, dialectisme, profesionalisme, neologisme, vulgarisme (8, p. 71).

Termenii includ cuvinte care denotă „noi concepte emergente legate de dezvoltarea științei, tehnologiei și artei” (8, p. 76). Termenul este înțeles ca „un cuvânt sau o expresie care are o semnificație specială, formează și exprimă un concept profesional și este utilizat în procesul de comunicare al producției sociale” (1, p. 12). Exemple ar fi cuvinte precum: chist, tifoidă, pneumonie. Principala sferă de utilizare a acestor unități este stilul prozei științifice, unde ele denotă concepte noi apărute în urma cercetărilor, experimentelor etc. Termenii sunt folosiți și în alte stiluri de vorbire (ziar-jurnalistic, artistic, etc.). afaceri oficiale etc.) ca pentru crearea culorii adecvate și în alte scopuri (8, p. 76).

În tipul scris de vorbire, o varietate literară și livrescă a limbajului literar, se folosesc poetisme, „un strat eterogen de cuvinte în limba engleză modernă, inclusiv arhaisme” (8, p. 79). Ele sunt folosite de poeți pentru a crea o culoare înaltă, solemnă (billow, whilome, swain, clad).

Arhaismele (greacă) sunt cuvinte sau expresii care sunt învechite și au încetat să mai fie folosite în vorbirea obișnuită. Arhaismele sunt folosite în nuvele istorice și în poezie pentru a crea un mediu real pentru acele vremuri, de exemplu, tu, al tău, dușman, vai, corcel. Arhaismele sunt cuvinte învechite, care sunt folosite pentru a desemna obiecte și concepte existente (benison, bezonian, claut) (26, p. 103).

Neologismele includ orice vocabular nou și unități frazeologice care apar în limbă într-un anumit stadiu al dezvoltării sale sau desemnează concepte noi care au apărut ca urmare a dezvoltării științei și tehnologiei, a noilor condiții de viață, a schimbărilor socio-politice etc., sau exprimarea de cuvinte noi, create în scopuri emoțional-stilistice, concepte deja existente, de exemplu, televiewer, grămadă atomică, timp de înjumătățire, atom trasor, precum și blue chip, soul-filled, centură și bretele (20, p. . 222).

Barbarismele sunt cuvinte și expresii împrumutate din alte limbi, dar într-o „oarecare” măsură adaptate la normele limbii destinatare și utilizate în mod obișnuit, deși originea lor străină este resimțită foarte clar, de exemplu, parvenu, a propos, bon. mot, ad ovo (26, p.105).

Cuvintele străine sunt unități ale unei alte limbi care sunt folosite ocazional, mai ales în sfera vorbirii prelucrate literar (26, p. 105). Acestea includ următoarele cuvinte: blitzkrieg, schinken, braten (8, p. 88). Ei nu sunt mijloace expresive limbaj, întrucât nu sunt incluse în sistemul de opoziții stilistice ale limbajului destinatar, ci pot fi folosite pentru a crea diverse dispozitive stilistice în anumite contexte de vorbire și situație (26, p. 105).

I.V. Arnold înțelege termenul „argo” ca un strat lexical, „situat în afara limbajului literar și având conotații evaluative, expresive și emoționale pronunțate” (4, p. 33). I.R. Halperin este aproape complet de acord cu această definiție, dar clarifică faptul că argoul se referă la un strat de vocabular colocvial care formează cuvinte și expresii care au conotații umoristice și uneori vulgare (8, p. 104). UN. Morokhovsky adaugă că „argoul este o variantă specială, dezvoltată istoric și, într-o măsură mai mare sau mai mică, o variantă a normelor (în principal lexicale) comune tuturor straturilor sociale de vorbitori, existentă în principal în sfera vorbirii orale și diferită funcțional de argo și elemente profesionale ale limbii” (26, p. 411).

Argoul are un anumit accent tematic și etic. O serie de cercetători disting subgrupuri în cadrul argoului: „argo” militar, „argo” sportiv, „argo” teatral, „argo” studentesc, „argo” parlamentar și chiar religios.

În lexicografia modernă, totuși, cuvintele colocviale, dialectismele, jargonul și multe altele sunt adesea denumite argou. Deci, în dicționarele marcate „argo” sunt date următoarele categorii de cuvinte și expresii: „a) cuvinte legate de jargonul hoților, de exemplu: barker - un revolver; a dansa -- a fi spânzurat; ideapot -- cap;

b) cuvinte legate de alte jargonuri, de exemplu: a sparge - a retrograda, a câine un ceas - a împărți timpul de vizionare cu un partener (4, p. 34), big-boy - un pistol de calibru mare; a mânca ghimbir - a acționa în cel mai bun rol; smacking -- având un succes uriaș; întuneric (literal întuneric) - închis (din vocabularul teatral); dead hooper - dansator rău; dormitor - un curs de prelegeri (din vocabularul studenților), etc. Datorită includerii unei largi varietăți de jargon în „argo”, începe să se diferențieze;

c) „argoul” include și formațiuni aleatorii care au apărut ca urmare a asociațiilor literare și al căror sens se datorează legăturilor lor semantice cu conceptul original. Deci, de exemplu, cuvântul Scrooge în sensul unei persoane rea și zgârcită cu marca „argo”;

d) multe dicționare engleze și americane se referă la cuvinte „slang” formate ca urmare a conversiei. De exemplu: substantivul antic format din adjectivul în sensul vechiului are marca „argo”;

e) în unele dicționare, abrevierile sunt considerate și „argo”. Cuvinte precum rep (prescurtarea de la reputație) -- reputație; țigară (din țigară) -- țigară; laborator (din laborator) -- camera de studiu.

f) chiar și cele mai comune cuvinte și expresii ale limbii literare engleze sunt incluse în categoria „argoului”. De exemplu: a merge jumătăți - adică a intra într-o acțiune; to go in for -- adică a se implica în ceva; a tăia cu un șiling -- a dezmoșteni etc.” (8, p.106).

Funcțiile stilistice ale slangismelor sunt determinate de natura lor. Cel mai adesea ele sunt folosite pentru a mai multe caracteristici emoționale ale obiectului și fenomenului descris. Adesea, astfel de termeni de argo sunt pusi între ghilimele pentru a sublinia „nonliteraria” lor.

Jargonurile sunt cuvinte care există în fiecare limbă, al căror scop este păstrarea secretului unui anumit grup social (unsoare - bani, pâine - cap). Deoarece majoritatea jargonurilor sunt de neînțeles pentru persoanele din afara grupului social sau profesional care le utilizează, ele sunt de natură socială (8, p. 110). Ca exemple, putem lua denumiri de argou din domeniul farmacologiei sportive: suc, sos, roids, gear (13, p. 48).

Cuvintele dialectale pot fi definite drept cuvinte „care, în procesul de a deveni o variantă națională a limbii engleze, au rămas în afara limitelor sale literare” și a căror utilizare este limitată la o anumită zonă (8, p. 116). Exemple de cuvinte în dialect sunt următoarele unități lexicale: lass, lad, daft, fash.

Profesionalismele sunt înțelese ca cuvinte fără ambiguitate care sunt folosite într-un anumit domeniu profesional de către oameni care au interese comune. Aceste unități dau nume noi obiectelor, conceptelor, obiectelor și instrumentelor deja existente. De exemplu, staniu-pește (submarin), piper (un specialist care împodobește pastă cu ajutorul unei țevi-cremă), exterior (o lovitură elimină) (8, p.113).

Vulgarismele includ „expresii grosolane, sau astfel de expresii care sunt folosite numai în vorbirea colocvială și mai ales în vorbirea oamenilor neculti și needucați” (8, p. 118). Vulgarismele „nu sunt obișnuite să fie folosite în societate din cauza grosolăniei sau obscenității lor” (26, p. 117).

Acest termen se referă doar la un anumit grup de cuvinte și unități frazeologice, unite de un singur lider, majoritatea semn distinctiv, un grad de grosolănie care se limitează la obscenitate. Ca urmare, se disting următoarele subgrupuri de vulgarisme:

a) „înjură, cum ar fi: la naiba, sângeros, fiu de cățea, spânzură-l, la naiba, zounds etc.” Ele servesc, de regulă, la exprimarea emoțiilor puternice, precum iritația și furia;

b) „cuvinte obscene”, a căror utilizare este interzisă în comunicare datorită caracterului lor obscen. Destul de des, astfel de cuvinte sunt notate cu o singură literă inițială, care este completată cu o elipsă sau o liniuță, de exemplu, d -- ; b - . (8, p. 118).

Yu.M. Skrebnev nu aderă la împărțirea tradițională a întregului vocabular al limbii engleze în neutre și colorate stilistic. În opinia sa, fiecare unitate își creează propria clasificare specifică; o clasă de unități poate fi opusă alteia numai dacă această clasă se bazează pe un principiu de diferențiere similar. În conformitate cu aceasta, Yu.M. Skrebnev identifică multe principii pe baza cărora este posibil să se construiască o varietate de clasificări ale vocabularului limbii engleze cu alocarea de categorii de unități lexicale:

a) principiul noutăţii (se disting arhaisme, neologisme);

b) principiul istoric (se evidențiază cuvintele naționale și străine);

c) principiul opoziţiilor (se evidenţiază cuvintele livreşti, neutre, colocviale) etc.

Yu.M. Skrebnev consideră că sarcina stilisticii este de a oferi recomandări cu privire la utilizarea unui cuvânt într-un anumit context. Principiul social este decisiv aici. Astfel, omul de știință distinge trei straturi de vocabular: neutru, cuvinte cu ton stilistic ridicat și cuvinte cu ton stilistic redus (25, p.54-56).

Luând în considerare acest lucru, el distinge trei grupuri în clasificarea sa. Primul grup este format din „cuvinte care mint, la figurat vorbind”, deasupra „stratului neutru al vocabularului”. El se referă la ele cuvinte cu o colorare stilistică de solemnitate, oficialitate, exaltare poetică. Al doilea grup include cuvinte neutre din punct de vedere stilistic care nu evocă anumite asocieri cu o anumită zonă de utilizare a limbii. Al treilea grup este format din cuvinte situate „sub” stratul neutru al vocabularului. Acestea includ cuvinte familiare-colocviale, reduse în mod deliberat (argo), cuvinte nepoliticoase și abuzive (vulgarisme).

UN. Morokhovsky, O.P. Vorobyov, N.I. Likhoshurst și Z.V. Timoshenko consideră că clasificarea stilistică a unui dicționar ar trebui să se bazeze pe un singur criteriu sau criterii, care ar trebui să se bazeze pe caracteristicile invariabile ale cuvintelor luate pe o anumită felie sincronă. Mai mult, ele ar trebui să fie criterii stilistice, nu lexicologice, deși se poate păstra terminologia stabilită (termeni, jargon, poetisme, neologisme etc.) (26, p. 96).

UN. Morokhovsky și alți cercetători identifică două criterii:

a) „internă (paradigmatică) - trăsătură care caracterizează sensul lexical și stilistic al cuvântului, luat într-o anumită paradigmă lexicală și stilistică. Baza paradigmei este formată dintr-un semn al prezenței sau absenței, pe lângă sensul denotativ principal, a unui sens suplimentar expresiv, emoțional sau evaluativ” (26, p. 96);

b) „extern (sintagmatic) – semn care caracterizează relația sensului lexical și lexico-stilistic al cuvântului cu contextul în care este folosit” (26, p. 96).

Pe baza acestor criterii, A.N. Morokhovsky și alți savanți împart totalitatea cuvintelor engleze moderne din punct de vedere stilistic în două subseturi.

Primul include cuvinte care au o paradigmă lexico-stilistică, care se caracterizează prin:

„a) o legătură indirectă cu denotația prin sensul cuvântului neutru corespunzător, precum: dușman (poet)> dușman (neutru)> denotație; zoo (argo) > orice junglă sau zonă de junglă (neutru) > denotație; fat cat (colocvial) > un furnizor de bani pentru uzuri politice (neutru) > denotatie;

b) prezenţa unor conotaţii subiectiv-evaluative;

c) vagitatea limitelor de referință - aceste cuvinte, de regulă, au un caracter calificativ, evaluativ și deci pot fi aplicate la diverși referenți;

d) prezența obligatorie a sinonimiei;

e) capacitatea de a forma rânduri antonime. De exemplu, poetisme (față, ochi, frunte, extraterestru, Brine, Albion); arhaisme (luptă, victoria, miel, benison, buss, claut); neologisme stilistice (knock out în sensul „obține”, nu un cadou - cineva sau ceva rău, spiv, schiz, to luck-up, know-how); barbarii si cuvinte straine (gerla, popor, ringanut, bon mot, parvenu, ad ovo); cuvintele livreste (aberatie, contur, locuinta, absonanta, catenata) sunt asociate denotarii printr-un sinonim neutru si au adesea conotatii subiectiv-evaluative, limitele lor referentiale nu sunt clare, sunt incluse neaparat in randuri sinonime si pot forma siruri antonime. Acestea sunt unități precum: poetisme, arhaisme, barbarisme și cuvinte străine, cuvinte de carte, neologisme stilistice, slangisme, colocvialisme, jargonisme, dialectisme, profesionalisme, vulgarisme” (26, p. 97).

Al doilea include cuvinte care nu au o paradigmă lexico-stilistică, care se caracterizează prin:

„a) legătură directă cu denotația;

b) absenţa conotaţiilor subiectiv-evaluative;

c) claritatea limitelor de referință;

d) absența sinonimiei sau caracterul „denotativ” (de exemplu, lingvistică-lingvistică-lingvistică) a sinonimiei;

e) lipsa antonimiei. Deci, de exemplu: termeni (plusvaloare, vector, masă, cosinus, fonem, ohm, joule, structură adâncă, verb), cuvinte de nomenclatură (tipuri de avioane militare: luptător, bombardier, avion de atac, recunoaștere, luptă-interceptor, rachetă transportoare; tipuri de nave militare: portavion, om de război, distrugător, crucișător, torpiloare, submarin), istoricisme (săgetător, hatman, quitrent, veche, un scutier, un bătrân, witangemot), neologisme lexicale (satelit, „camion”, accelerator, windsurfing, nave spațiale, aterizare, link-up, reactor), exotisme (bistro, luptă, matador, pirogă, iglu, fiord, spaghete) sunt direct legate de denotație, au limite clare de referință, nu au conotații evaluative subiective, nu există rânduri anonime și sinonime. Acestea sunt unități precum: cuvinte neutre din punct de vedere stilistic, termeni, cuvinte de nomenclatură, istoricisme, neologisme lexicale, exotisme” (26, p. 97).

Astfel, problema separării vocabularului englez este foarte dificilă. diferiți cercetători identifică criterii eterogene pentru clasificările clădirilor, drept urmare aceste clasificări se dovedesc a fi contradictorii. Cu toate acestea, în ciuda existenței mai multor puncte de vedere asupra acestei probleme, mulți cercetători ajung la concluzia unanimă că întregul vocabular al limbii engleze poate fi împărțit în · nemarcat stilistic și · marcat stilistic.

Majoritatea cuvintelor limbii nu sunt marcate stilistic. Vocabularul nemarcat stilistic este folosit în toate formele de comunicare și situații de comunicare, indiferent de scopul enunțului. Vocabularul marcat stilistic este limitat în aplicarea sa. Poate fi folosit de grupuri separate de oameni uniți de o anumită comunitate, funcționarea sa poate fi limitată la o anumită situație sau timp etc.