Dicționar de vocabular obscen al limbii ruse. Dicţionar de profanitate. Formarea vocabularului limbii ruse

ÎN Viata de zi cu zi cu toții auzim adesea cuvinte și expresii, a căror utilizare este complet inacceptabilă din punct de vedere al moralității publice și are ca scop atât insultarea destinatarului, cât și exprimarea aprecierilor negative asupra oamenilor și fenomenelor. Acesta este așa-numitul vocabular rusesc profan sau, mai simplu, obscenitatea, care este unul dintre aspectele inestetice, dar, din păcate, greu de eradicat ale limbajului nostru „mare și puternic”.

O lungă tradiție de a interzice limbajul obscen

Vorbirea necunoscută tuturor din copilărie este numită obscenă de lingviști. Termenul provine din engleza obscene, care înseamnă „nerușinat”, „obscen” sau „murdar”. Desigur cuvânt englezesc se întoarce la latinescul obscenus, care are același sens.

După cum mărturisesc mulți cercetători, interzicerea tabu a utilizării diferitelor expresii legate de sfera sexuală în prezența femeilor s-a dezvoltat încă din epoca păgână printre vechii slavi - strămoșii etnici ai rușilor, belarusilor și ucrainenilor. Ulterior, odată cu apariția creștinismului, interzicerea folosirii profanității a fost susținută universal. biserică ortodoxă, ceea ce ne permite să vorbim despre o lungă tradiție istorică a acestui tabu.

Atitudinea societății față de utilizarea obscenităților

În acest sens, sunt de interes rezultatele unui sondaj sociologic realizat în 2004, al cărui scop a fost să identifice atitudinea rușilor față de utilizarea expresiilor obscene de către vedetele din show-business. Este destul de caracteristic faptul că marea majoritate a respondenților, aproape 80%, și-au exprimat atitudinea negativă față de un astfel de fenomen, spunând că în discursurile lor blasfemia este o manifestare a lipsei de cultură și a licențiozei.

În ciuda faptului că în vorbire orală aceste expresii sunt răspândite în toate segmentele populației, în Rusia a existat întotdeauna un tabu cu privire la utilizarea lor în presă. Din păcate, ea s-a slăbit semnificativ în perioada post-perestroika din cauza slăbirii controlului de stat asupra industriei tipografice, precum și din cauza unei serii de efecte secundare care au rezultat în urma democratizării societății. În plus, eliminarea interdicției de acoperire a multor subiecte care nu erau acoperite anterior de presă a dus la extinderea vocabularului. Drept urmare, înjurăturile și jargonul au devenit nu numai la modă, ci și mijloace eficiente RELATII CU PUBLICUL.

Limbajul insultător și derogatoriu

Trebuie să recunoaștem că, în rândul adolescenților, capacitatea de a folosi un limbaj urât este considerată un semn al creșterii, iar pentru ei blasfemia este un fel de demonstrație a apartenenței la „proprii” și a nesocotirii interdicțiilor general acceptate. Desigur, după ce și-au completat propriile expresii cu astfel de expresii, adolescenții tind să le folosească, folosind adesea garduri, pereți de toaletă și birouri de școală în acest scop, iar în ultimii ani, internetul.

Având în vedere problema folosirii blasfemiilor în societate, trebuie menționat că, în ciuda întregii libertăți de exprimare stabilită în ultimii ani, responsabilitatea pentru utilizarea expresiilor obscene de la cei care scriu sau vorbesc nu este înlăturată.

Desigur, este greu de interzis limbajul urât unei persoane pentru care - în virtutea educației și intelectului său - aceasta este singura formă accesibilă de exprimare de sine. Totuși, trebuie avut în vedere că certarea îi jignește pe cei pentru care tabuul de pe saltea – din cauza considerentelor lor morale sau religioase – nu și-a pierdut puterea.

Principalele motive pentru a folosi blasfemia

ÎN limbaj modern mat este folosit cel mai adesea ca element de agresiune verbală, care are ca scop certarea și insulta unui anume destinatar. În plus, oamenii de cultură joasă îl folosesc în următoarele cazuri: pentru a-și face expresiile mai emoționale, ca modalitate de a ameliora stresul psihologic, ca interjecții și pentru a umple pauzele de vorbire.

Spre deosebire de ideea populară că expresiile obscene au venit în limba rusă din tătar în timpul jugului tătar-mongol, cercetători serioși sunt foarte sceptici cu privire la această ipoteză. Potrivit celor mai mulți dintre ei, cuvintele din această categorie au rădăcini slave și indo-europene.

În perioada păgână a istoriei Rusiei antice au fost folosite ca unul dintre elementele conspirațiilor sacre. Pentru strămoșii noștri, blasfemia nu este altceva decât un apel la putere magică, care, după ideile lor, era în organele genitale. Acest lucru este dovedit de unele ecouri ale celor mai vechi vrăji păgâne care au supraviețuit secolelor.

Dar de la instaurarea creștinismului, autoritățile bisericești au luptat constant cu acest fenomen de vorbire. Până în zilele noastre au supraviețuit multe circulare și decrete ale ierarhilor ortodocși care vizează eradicarea înjurărilor. Când, în secolul al XVII-lea, a existat o distincție clară între limba vorbită și cea literară, statutul de culegere de „expresii obscene” a fost în cele din urmă atribuit limbii obscene.

Expresii obscene în documentele istorice

Despre cât de bogat era dicționarul rus de blasfemie rândul XV-XVI secol, mărturisesc studiile celebrului lingvist V. D. Nazarov. Conform calculelor sale, chiar și într-o colecție incompletă de monumente scrise ale acelei vremuri, există șaizeci și șapte de cuvinte derivate din rădăcinile cele mai comune ale vocabularului obscen. Chiar și în sursele mai vechi - Novgorod și Staraya Russa - expresii de acest fel se găsesc adesea atât în ​​formă rituală, cât și în formă glumeală.

Mat în percepția străinilor

Apropo, primul dicționar de blasfemie a fost întocmit la începutul secolului al XVII-lea de către englezul Richard James. În ea, acest străin curios le-a explicat compatrioților săi semnificația specifică a unor anumite greu de tradus Limba engleză cuvinte și expresii pe care astăzi le numim obscene.

Omul de știință german, maestrul de filozofie Adam Olearius, care a vizitat Rusia la sfârșitul aceluiași secol, mărturisește și el folosirea lor foarte largă în notele sale de călătorie. Traducătorii germani care l-au însoțit s-au găsit adesea într-o situație dificilă, încercând să găsească sensul folosirii conceptelor cunoscute în contextul cel mai neobișnuit pentru ei.

Interzicerea oficială a limbajului obscen

Interzicerea folosirii blasfemilor în Rusia a apărut relativ târziu. De exemplu, se găsește adesea în documentele din epoca petrină. Cu toate acestea, până la sfârșitul secolului al XVII-lea, tabuul său a luat forma unei legi. Caracteristic este faptul că poeziile celebrului poet din acei ani, care folosea pe scară largă vocabularul obscen, nu au fost publicate, ci au fost distribuite exclusiv în liste. În secolul următor, expresiile indiscrete au fost incluse doar în partea neoficială a operei poeților și scriitorilor, care le-au inclus în epigramele și poeziile lor comice.

Încercările de a elimina tabuul de pe covoraș

Primele încercări de legalizare a expresiilor obscene au fost observate în anii douăzeci ai secolului trecut. Nu erau masive. Interesul pentru înjurături nu era autosuficient, dar unii scriitori credeau că blasfemia este una dintre modalitățile de a vorbi liber despre problemele sexuale. În ceea ce privește perioada sovietică, pe toată durata sa interzicerea folosirii înjurăturii a fost respectată cu strictețe, deși a fost folosită pe scară largă în vorbirea colocvială de zi cu zi.

În anii nouăzeci, odată cu apariția perestroikei, au fost abolite restricțiile de cenzură, ceea ce a făcut posibil ca profanitatea să pătrundă liber în literatură. Este folosit în principal pentru a transmite limbajul viu vorbit al personajelor. Mulți autori consideră că, dacă aceste expresii sunt folosite în viața de zi cu zi, atunci nu există niciun motiv să le neglijezi în munca lor.

Încercările de a eradica răul

Astăzi, lupta împotriva blasfemiei se limitează la amenzi pentru utilizarea acestuia în locuri publice și la o explicație de la Roskomnadzor despre inadmisibilitatea folosirii celor patru înjurături principale și a tuturor expresiilor derivate din acestea în mass-media. Conform legislației în vigoare, în cazul încălcării acestei rezoluții, făptuitorilor li se trimite un avertisment corespunzător, iar în cazul unei încălcări repetate, Roskomnadzor are dreptul de a-i lipsi de licență.

Cu toate acestea, multe edituri private neglijează interdicțiile. În ultimii ani, dicționarul de blasfemie a ieșit chiar în mod repetat și a ieșit din tipar și retipărit, ceea ce cu greu ne permite să sperăm la posibila eradicare a lui. Singura modalitate de a combate înjurăturile poate fi o creștere generală a culturii rușilor.

RUS MAT

Fiecare persoană din Rusia încă din copilărie începe să audă cuvinte pe care le numește obscene, obscene, obscene. Chiar dacă un copil crește într-o familie în care nu se folosește înjurăturile, tot le aude pe stradă, devine interesat de sensul acestor cuvinte și destul de curând colegii săi interpretează înjurături și expresii pentru el. În Rusia, s-au încercat în mod repetat combaterea folosirii cuvintelor obscene, s-au introdus amenzi pentru înjurăturile în locuri publice, dar fără rezultat. Există o opinie că înjurăturile în Rusia înfloresc din cauza nivelului cultural scăzut al populației, dar pot numi multe nume de oameni foarte cultivați din trecut și din prezent, care au aparținut și aparțin celei mai înalte elite inteligente și culte și la nivel mondial. În același timp, sunt mari înjurători în viața de zi cu zi și nu se feresc de obscenități în lucrările lor. Nu le justific și nu îndemn pe toată lumea să folosească covorașul. Doamne ferește! Sunt categoric împotriva înjurărilor în locuri publice, împotriva folosirii cuvintelor obscene în operele de artă, și mai ales la televizor. Cu toate acestea, covorașul există, trăiește și nu va muri, indiferent de modul în care am protesta împotriva folosirii lui. Și nu trebuie să fiți ipocriți, închideți ochii, trebuie să studiați acest fenomen atât din punct de vedere psihologic, cât și din punct de vedere al lingvisticii.

Am început să colecționez, să studiez și să interpretez înjurături ca student în anii șaizeci. Susținerea tezei mele de doctorat s-a desfășurat într-un asemenea secret, de parcă ar fi vorba despre cele mai recente cercetări nucleare, iar imediat după susținerea tezei, teza a intrat în bibliotecile speciale ale bibliotecilor. Mai târziu, în anii șaptezeci, când îmi pregăteam teza de doctorat, a fost nevoie să mă lamuresc câteva cuvinte și nu puteam obține propria teză de la Biblioteca Lenin fără permisiunea specială a autorităților. Așa a fost destul de recent, când, ca într-o anecdotă cunoscută, toată lumea s-a prefăcut că-l cunoaște pe diamat, deși nimeni nu-l cunoștea, dar toată lumea îl cunoștea pe mat, și s-a făcut că nu-l cunoaște.

În prezent, fiecare al doilea scriitor folosește în operele sale cuvinte obscene, auzim înjurături de pe ecranul televizorului, dar încă de câțiva ani nu o editură căreia i-am oferit să-i publice un articol științific. Dicţionarînjurături, nu a îndrăznit să-l elibereze. Și doar dicționarul, prescurtat și adaptat pentru o gamă largă de cititori, a văzut lumina zilei.

Pentru a ilustra cuvintele din acest dicționar, am folosit pe scară largă folclorul: anecdotele obscene, vorbele care au trăit de mult printre oameni, au fost adesea folosite, dar au fost publicate în ultimii ani, precum și citate din operele clasicilor literaturii ruse din Alexandru Pușkin către Alexandru Soljenițîn. Multe citate sunt preluate din poeziile lui Serghei Yesenin, Alexander Galich, Alexander Tvardovsky, Vladimir Vysotsky și alți poeți. Bineînțeles, nu m-aș putea lipsi de lucrările lui Ivan Barkov, fără „poveștile rusești prețuite” de A. I. Afanasyev, fără cântece populare obscene, poezii și poezii, fără scriitori contemporani precum Yuz Aleșkovski și Eduard Limonov. O comoară pentru cercetătorii despre înjurăturile rusești este un ciclu de romane huligan de Piotr Aleșkin, care sunt aproape în întregime scrise în cuvinte obscene. Aș putea ilustra acest dicționar numai cu citate din lucrările sale.

Dicționarul este destinat unei game largi de cititori: celor care sunt interesați de înjurături, editorilor literari, traducătorilor din limba rusă etc.

În acest dicționar, nu am indicat în ce mediu funcționează cuvântul: dacă se referă la jargonul criminal, la argoul tinerilor sau la jargonul minorităților sexuale, deoarece granițele dintre ele sunt destul de șocante. Nu există cuvinte care să fie folosite într-un singur mediu. De asemenea, am indicat doar sensul obscen al cuvântului, lăsând în afara lui alte sensuri, obișnuite.

Și ultimul. Țineți în mâini dicționarul explicativ „obscenități rusești”! Amintiți-vă că conține doar cuvinte obscene, obscene, obscene. Nu vei întâlni pe alții!

Profesorul Tatyana Akhmetova.