Acasă→Spații goale→ Ce se schimbă mai întâi. „În plus”, „în primul rând”: se pune virgulă sau nu? Reguli de punctuație: când sunt necesare virgule. NU sunt separate prin virgulă

Ce se schimbă mai întâi. „În plus”, „în primul rând”: se pune virgulă sau nu? Reguli de punctuație: când sunt necesare virgule. NU sunt separate prin virgulă

„În primul rând” este o frază introductivă sau o combinație a unui substantiv cu un adjectiv. Dacă este nevoie de o virgulă și unde să o pun, analiza propoziției va spune.

„În primul rând” este despărțit prin virgule

Din două părți

1. Dacă are sensul „în primul rând”, este o combinație introductivă, atunci „în primul rând” este despărțit prin virgule.

Îmi place să visez, în primul rând, la cele mai frumoase și de neatins.
Avertizez toți participanții, începătorii, în primul rând, cu privire la respectarea strictă a instrucțiunilor.

2. „În primul rând” virgulele stau pe ambele părți ale frazei, dar nu o evidențiază, ci se referă la alți membri ai propoziției.

Când vii acasă, în primul rând, fiule, hrănește copiii.
După ce am sărutat-o pe bunica, în primul rând, pe nepoată, transmitem mulțumirile noastre pentru grija ei.

Înaintea unei fraze

Dacă o virgulă izolează o cifră de afaceri care începe cu cuvintele „în primul rând”.

Puteți face cu ușurință și rapid o întâlnire cu un medic la modă, în primul rând datorită cunoștințelor reciproce.
La sosirea într-o zonă necunoscută, angajați ghizi buni, în primul rând cei care cunosc limbași capabil să explice în mod rațional traseul.

După frază

Între două părți propozitie complexa, dacă primul se termină cu cuvintele „în primul rând”. O virgulă separă părți ale unei propoziții, în loc să evidențieze o anumită frază.

Am încercat să devin în primul rând, ceea ce mi s-a părut mai scund decât alții.
În primul rând, văd în ea câteva fete drăguțe.

Recent, pe LJ s-a răspândit o anumită foaie de cheat pe limba rusă. L-am luat de aici: http://natalyushko.livejournal.com/533497.html

Cu toate acestea, au existat erori și inexactități.
Am corectat ceea ce am observat, plus am adăugat informații din caietul meu și din alte surse.

Bucurați-vă. =)

Dacă observați erori sau aveți completări, vă rugăm să scrieți despre asta.

Nota editorului. Partea 1

Virgule, semne de punctuație

„În plus” - ÎNTOTDEAUNA iese în evidență prin virgule (atât la începutul, cât și la mijlocul unei propoziții).

„Cel mai probabil” în sensul „foarte probabil, cel mai probabil” - iese în evidență prin virgule (Desigur, totul din cauza coniacului și a băii de aburi, altfel, cel mai probabil, ar fi tăcut.).
În sensul „cel mai rapid” - NU (În acest fel, cel mai probabil, s-ar putea ajunge la casă.).

„Mai repede”. Dacă în sensul „mai bine, mai dispus”, atunci FĂRĂ virgule. De exemplu: „Ea preferă să moară decât să-l trădeze”. Tot FĂRĂ virgule, dacă în sensul de „mai bine să spui”. De exemplu: „pronunțând o remarcă sau mai degrabă o exclamație”.
DAR! Este necesară o virgulă dacă acesta este un cuvânt introductiv care exprimă aprecierea autorului asupra gradului de fiabilitate a acestei afirmații în raport cu cea anterioară (în sensul „cel mai probabil” sau „cel mai probabil”). De exemplu: „Nu poate fi numit o persoană inteligentă – mai degrabă, este în propria sa minte”.

„Desigur”, „desigur” - cuvântul desigur NU este evidențiat cu virgule la începutul răspunsului, rostit pe un ton de încredere, convingere: Bineînțeles că este!
În alte cazuri, este NECESARĂ o virgulă.

Expresiile „în general”, „în general” sunt SEPARATE în sensul „pe scurt, într-un cuvânt”, apoi sunt introductive.

„În primul rând” sunt izolate ca introductiv în sensul „în primul rând” (În primul rând, el este o persoană destul de capabilă).
Aceste cuvinte NU sunt evidențiate în sensul „întâi, mai întâi” (în primul rând, trebuie să contactați un specialist).
O virgulă după „a”, „dar”, etc. NU este necesară: „Dar în primul rând vreau să spun”.
La clarificare, se evidențiază întreaga cifră de afaceri: „Există speranța că aceste propuneri, în primul rând de la Ministerul Finanțelor, nu vor fi acceptate sau vor fi modificate”.

„cel puțin”, „cel puțin” – sunt izolate doar atunci când sunt inversate: „Această problemă a fost discutată de două ori, cel puțin”.

„la rândul său” - nu iese în evidență cu o virgulă în sensul „din partea sa”, „ca răspuns, când a venit rândul”. Și ca introductiv sunt izolate.

„literal” - nu introductiv, virgulele nu sunt separate

„Deci”. Dacă în sensul „deci, astfel, înseamnă”, atunci sunt necesare virgule. De exemplu: „Deci, voi sunteți vecinii noștri”.
DAR! Dacă în sensul „prin urmare, din această cauză, pe baza faptului că”, atunci virgula este necesară doar în stânga. De exemplu: „Am găsit un loc de muncă, așa că vom avea mai mulți bani”; „Ești supărat, deci greșești”; „Nu poți coace o prăjitură, așa că o voi coace”.

"Cel mai puţin". Dacă în valoarea „cel mai mic”, atunci fără virgule. De exemplu: „Măcar voi spăla vasele”; „A făcut cel puțin o duzină de greșeli”.
DAR! Dacă în sensul comparației cu ceva, evaluarea emoțională, atunci cu virgulă. De exemplu: „Cel puțin, această abordare implică control”, „Pentru asta trebuie, cel puțin, să înțelegeți politica.”

„adică dacă”, „mai ales dacă” - de obicei nu este necesară virgulă

„Adică” nu este un cuvânt introductiv și nu este separat prin virgule pe ambele părți. Aceasta este o uniune, o virgulă este plasată înaintea ei (și dacă în unele contexte este plasată o virgulă după ea, atunci din alte motive: de exemplu, pentru a evidenția o construcție separată sau propoziție subordonată care vin după ea).
De exemplu: „Mai sunt cinci kilometri până la gară, adică o oră de mers” (ei bine, este nevoie de o virgulă), „Mai sunt cinci kilometri până la gară, adică dacă mergi încet, o oră de mers (o virgula după „adică” este plasată pentru a evidenția propoziția subordonată „Dacă mergi încet”).

„În orice caz” sunt separate prin virgule ca introducere dacă sunt folosite în sensul „cel puțin”.

„În afară de”, „în afară de aceasta”, „pe lângă tot (altul)”, „pe lângă orice (altul)” sunt separate ca introductiv.
DAR! „Pe lângă” este o conjuncție, NU este necesară virgulă. De exemplu: „Pe lângă faptul că el însuși nu face nimic, îmi face și pretenții”.

„Din cauza asta”, „din cauza asta”, „din cauza asta” și „împreună cu asta”, de obicei nu este necesară o virgulă. Separarea este opțională. Prezența unei virgule nu este o eroare.

„În plus” – FĂRĂ virgulă.
„Mai ales când”, „mai ales că”, „mai ales dacă”, etc. - este nevoie de o virgulă înainte de „mai ales”. De exemplu: „Abia mai sunt necesare astfel de argumente, mai ales că aceasta este o afirmație falsă”, „mai ales dacă înseamnă”, „relaxează-te, mai ales că te așteaptă multă muncă”, „nu ar trebui să stai acasă, mai ales dacă partenerul tău invită la dans.”

„În plus” - se distinge printr-o virgulă doar în mijlocul propoziției (în stânga).

„Cu toate acestea” - o virgulă este plasată în mijlocul propoziției (în stânga). De exemplu: „El a decis totul, totuși voi încerca să-l conving”.
DAR! Dacă „dar totuși”, „dacă totuși”, etc., atunci NU sunt necesare virgulele.

Dacă „totuși” înseamnă „dar”, atunci virgula din partea dreaptă NU este pusă. (O excepție este dacă este o interjecție. De exemplu: „Totuși, ce vânt!”)

„La final” - dacă în sensul „în final”, atunci virgula NU este pusă.

„Într-adevăr” NU este separat prin virgule în sensul „adevărat” (adică dacă aceasta este o împrejurare exprimată printr-un adverb), dacă este sinonim cu adjectivul „valid” - „real, autentic”. De exemplu: „Coaja ei în sine este subțire, nu ca cea a stejarului sau a pinului, care chiar nu se tem de razele fierbinți ale soarelui”; — Chiar ești foarte obosit.

„Într-adevăr” poate acționa ca un introductiv și SEPARAT. Cuvântul introductiv se distinge prin izolarea intonațională - exprimă încrederea vorbitorului în adevărul faptului raportat. În cazuri controversate, problema punctuației este decisă de autorul textului.

„Datorită faptului că” - NU este necesară virgulă dacă este o uniune, adică dacă poate fi înlocuită cu „pentru că”. De exemplu: „În copilărie, a fost supus unui control medical pentru că a luptat în Vietnam”, „poate că totul este pentru că îmi place când o persoană cântă” (este nevoie de o virgulă, pentru că înlocuirea „pentru că” cu ea este interzisă ).

"Oricum". Este necesară o virgulă dacă sensul este „totuși”. Atunci aceasta este o introducere. De exemplu: „Știa că, într-un fel sau altul, îi va spune totul Annei”.
DAR! Expresia adverbială „într-un fel sau altul” (la fel ca „într-un fel sau altul” sau „în orice caz”) NU necesită punctuație. De exemplu: „Războiul este cumva necesar”.

Întotdeauna FĂRĂ virgule:
in primul rand
la prima vedere
ca
pare a fi
desigur
de asemenea
Mai mult sau mai putin
literalmente
în plus
în finalul (final).
în cele din urmă
ultima solutie
cel mai bun scenariu
Oricum
în același timp
per total
Mai ales
in mod deosebit
in unele cazuri
la bine si la rau
ulterior
in caz contrar
ca urmare
din cauza asta
la urma urmelor
în acest caz,
în același timp
în general
în această privință
în principal
de multe ori
exclusiv
ca maxim
între timp
doar în cazul în care
în caz de urgență
dacă este posibil
pe cât posibil
încă
practic
aproximativ
cu tot (cu) aia
cu (toată) dorință
o ocazie
în care
de asemenea
cel mai mare
macar
de fapt
în general
pot fi
de parca
în plus
sa pui capac la
probabil
prin propunere
prin decret
prin decizie
ca
tradiţional
se presupune

Virgula NU este inclusă
la începutul unei propoziții:
„Înainte… eram…”
"De cand…"
„Înainte ca…”
"Cu toate că…"
"La fel de…"
"Pentru a…"
"În loc de…"
"De fapt…"
"In timp ce…"
"In afara de asta..."
"Cu toate acestea…"
„În ciuda faptului că ...” (în același timp - separat); NU pune virgulă înainte de „ce”.
"Dacă…"
"După…"
"Și…"

„În sfârșit” în sensul „în sfârșit” - NU iese în evidență prin virgule.

„Și asta în ciuda faptului că...” - la mijlocul propoziției, se pune ÎNTOTDEAUNA o virgulă!

„Pe baza acestui lucru, ...” - o virgulă este plasată la începutul propoziției. DAR: „A făcut asta pe baza...” - virgula NU se pune.

„La urma urmei, dacă ..., atunci ...” - NU este pusă o virgulă înainte de „dacă”, deoarece urmează a doua parte a uniunii duble - „atunci”. Dacă nu există „atunci”, atunci se pune o virgulă înainte de „dacă”!

„Mai puțin de doi ani...” - o virgulă înainte de „ce” NU se pune, pentru că. aceasta NU este o comparație.

O virgulă înainte de „CUM” este plasată doar în cazul unei comparații.

„Politicieni precum Ivanov, Petrov, Sidorov ...” - este plasată o virgulă, deoarece este substantivul „politică”.
DAR: „...politicieni precum Ivanov, Petrov, Sidorov...” – NU se pune virgulă înainte de „ca”.

Virgulele NU sunt incluse:
„Doamne ferește”, „Doamne ferește”, „pentru numele lui Dumnezeu” - nu vă evidențiați prin virgule, + cuvântul „Doamne” este scris cu o literă mică.

DAR: virgulele sunt plasate în două direcții:
„Mulțumesc lui Dumnezeu” în mijlocul unei propoziții este evidențiat cu virgule pe ambele părți (cuvântul „Dumnezeu” în acest caz este scris cu majuscule) + la începutul propoziției - este evidențiat cu virgulă (în dreapta latură).
„De la Dumnezeu” - în aceste cazuri, virgulele sunt plasate pe ambele părți (cuvântul „dumnezeu” în acest caz este scris cu o literă mică).
„Dumnezeul meu” – despărțit prin virgule pe ambele părți; în mijlocul propoziției „Dumnezeu” – cu o literă mică.

Dacă introductiv cuvânt Poate sa scăpați sau rearanjațiîntr-un alt loc din propoziție fără a-i încălca structura (de obicei, acest lucru se întâmplă cu uniunile „și” și „dar”), atunci uniunea nu este inclusă în construcția introductivă - este NECESARĂ virgula. De exemplu: „În primul rând, s-a făcut întuneric și, în al doilea rând, toată lumea era obosită”.

Dacă introductiv cuvânt îndepărtați sau rearanjați este interzis , apoi virgula după unire (de obicei cu uniunea „a”) NU se pune. De exemplu: „Tocmai a uitat de acest fapt, sau poate că nu și-a amintit niciodată”, „..., și prin urmare...”, „..., și poate...”, „..., ceea ce înseamnă ...”.

Dacă introductiv cuvânt Poate saîndepărtați sau rearanjați, atunci este NECESARĂ virgula după uniunea „a”, deoarece nu este asociată cu cuvântul introductiv, adică combinații lipite precum „deci”, „dar apropo”, „și prin urmare”, „poate”, etc. n. De exemplu: „Nu numai că nu l-a iubit, dar, poate, chiar l-a disprețuit”.

Dacă la început propoziții care merită scrise uniune(într-un sens atașat) („și”, „da” în sensul „și”, „de asemenea”, „de asemenea”, „și acela”, „și acela”, „da și”, „și, de asemenea”, etc.), iar apoi introducerea, apoi o virgulă înainte NU este necesară. De exemplu: „Și într-adevăr, nu ar fi trebuit să faci asta”; „Și poate că era necesar să facem ceva diferit”; „În sfârșit, acțiunea piesei este ordonată și împărțită în acte”; „În plus, au ieșit la iveală și alte împrejurări”; „Dar desigur, totul s-a terminat cu bine.”

Rar: dacă la început oferte demne de alaturat uniune, A construcţia introductivă se accentuează intonaţia, atunci sunt NECESARE virgule. De exemplu: „Dar, spre marea mea supărare, Shvabrin a anunțat decisiv...”; — Și, ca de obicei, și-au amintit de un singur lucru bun.

Principalele grupuri de cuvinte introductive
și fraze
(evidențiat prin virgule + pe ambele părți în mijlocul unei propoziții)

1. Exprimarea sentimentelor vorbitorului (bucurie, regret, surpriză etc.) în legătură cu mesajul:
spre enervare
spre uimire
din pacate
din pacate
din pacate
spre bucurie
din pacate
prea rusine
din fericire
spre surprindere
spre groază
din pacate
pentru bucurie
pentru noroc
nici măcar oră
nimic de ascuns
din pacate
din fericire
ciudată afacere
lucru uimitor
ce bun, etc.

2. Exprimarea evaluării vorbitorului asupra gradului de realitate a ceea ce este raportat (încredere, incertitudine, presupunere, posibilitate etc.):
fara nici o indoiala
fara indoiala
fara indoiala
pot fi
dreapta
probabil
aparent
Pot fi
Într-adevăr
de fapt
ar trebui să fie
Gândi
Pare
ar părea
Cu siguranță
Pot fi
Pot fi
Pot fi
Speranţă
probabil
nu-i așa
fără îndoială
evident
aparent
in toate probabilitatile
cu adevărat
poate
Presupun
de fapt
in esenta
Adevăr
dreapta
desigur
inutil să spun
ceai, etc.

3. Indicând sursa raportării:
Ei spun
Spune
ei spun
transmite
În dumneavoastră
conform…
tine minte
In al meu
calea noastră
conform legendei
conform…
conform…
zvonit
prin poștă...
Calea ta
auzit
raport, etc.

4. Indicând legătura dintre gânduri, succesiunea prezentării:
În întregime
In primul rand,
al doilea, etc.
in orice caz
Mijloace
în special
Lucrul principal
Mai departe
Mijloace
Asa de
De exemplu
in afara de asta
apropo
Apropo
apropo
apropo
in cele din urma
viceversa
De exemplu
împotriva
Repet
subliniez
mai mult decat atat
pe cealaltă parte
Pe de o parte
acesta este
astfel etc.
parca
oricare ar fi fost

5. Arătând tehnicile și modalitățile de oficializare a gândurilor exprimate:
mai degraba
in general vorbind
cu alte cuvinte
daca pot sa spun asa
daca pot sa spun asa
cu alte cuvinte
cu alte cuvinte
în scurt
mai bine să spun
să spunem blând
intr-un cuvant
să-l puneți pur și simplu
cuvânt
De fapt
lasa-ma sa iti spun
ca sa zicem asa
mai precis
ce se numeste etc.

6. Reprezentarea apelurilor către interlocutor (cititor) pentru a-i atrage atenția asupra a ceea ce se raportează, pentru a inspira o anumită atitudine față de faptele prezentate:
crezi
crezi (fa)
a vedea (a face)
vezi)
imagineaza-ti (acelea)
admisibil
știi)
Știi)
scuze)
crede (acea)
Vă rog
intelege (cele)
înțelegi
înțelegi
asculta (acea)
presupune
Imagina
scuze)
Spune
de acord
de acord etc.

7. Indicarea unei evaluări a măsurii a ceea ce se spune:
cel puțin, cel puțin - sunt izolate doar atunci când sunt inversate: „Această problemă a fost discutată de două ori, cel puțin”.
cel mai mare
macar

8. Arătând gradul de comunitate al raportat:
S-a întâmplat
folosit pentru
ca de obicei
conform obiceiului
se întâmplă

9. Afirmații expresive:
fara gluma
între noi se va spune
vorbind între noi
trebuie să spun
nu în reproș se va spune
sincer
conform constiintei
cinstit vorbind
mărturisesc spune
spune adevarul
amuzant de spus
Sincer.

Setați expresii cu comparație
(fara virgula):
sărac ca un şoarece de biserică
alb ca un şarpe
alb ca varul
alb ca zăpada
bate ca peștele pe gheață
palid ca moartea
strălucește ca o oglindă
boala a dispărut
frica ca focul
rătăcind ca un neastâmpărat
s-a repezit ca un nebun
mormăind ca un sacristan
a alergat ca un nebun
norocos, ca un om înecat
învârtindu-se ca o veveriță într-o roată
văzută ca zi
striga ca un porc
întins ca un castron gri
totul merge ca un ceas
totul ca o alegere
a sărit ca un nebun
a sărit ca un nebun
prost ca naiba
arăta ca un lup
gol ca un șoim
flămânzi ca lupul
până la cer de pământ
tremurând ca o febră
tremura ca o frunză de aspen
este ca apa de pe spatele unei rațe
așteaptă ca mana din ceruri
așteaptă ca o vacanță
duce o viață de câine și pisică
trăiește ca o pasăre a cerului
a adormit ca morții
încremenit ca o statuie
pierdut ca un ac într-un car de fân
suna ca muzica
sănătos ca un bou
stiu cat de fulgioasa
avea la îndemână
călărește ca o șa de vacă
merge ca un cusut
cum să te scufundi în apă
călărește ca brânza în unt
legănându-se ca un beţiv
legănat (legănat) ca un jeleu
frumos ca dumnezeu
roșie ca o roșie
roșu ca homarul
puternic (puternic) ca stejarul
țipând ca un nebun
ușor ca un fulg
zboară ca o săgeată
chel ca un genunchi
Plouă cu găleata
fluturând brațele ca o moară de vânt
batându-se ca un nebun
ud ca un şoarece
posomorât ca un nor
căzând ca muștele
speranta ca un zid de piatra
oamenilor le place heringul în butoi
imbraca-te ca o papusa
nu văd cum urechile lor
mut ca un mormânt
mut ca peștele
grăbi (grabă) ca un nebun
grăbi (grabă) ca un nebun
purtat ca un prost cu un sac scris
aleargă ca un pui și un ou
nevoie ca aerul
nevoie ca zăpada de anul trecut
nevoie ca a cincea a vorbit într-un car
necesar ca al cincilea picior al unui câine
coaja ca lipicios
unul ca un deget
lăsat ca un cancer blocat
s-a oprit mort în loc
brici ascuțit
la fel de diferit ca ziua de noapte
la fel de diferit ca cerul de pământ
coace ca clătitele
palid ca cearceaful
palid ca moartea
repetat ca un nebun
te duci ca putin
amintește-ți numele
amintește-ți ca pe un vis
intră în supa de varză ca puii
lovit ca un cap la cap
cad ca o cornua abundentei
arată ca două picături de apă
a coborât ca o piatră
apar ca pe un semnal
loial ca un câine
lipită ca o frunză de baie
cădea prin pământ
folosirea (folosirea) ca din lapte de capră
a dispărut în apă
exact ca un cuțit la inimă
a aprins ca focul
lucrează ca un bou
înțelege ca un porc în portocale
a dispărut ca fumul
juca ca un ceas
cresc ca ciupercile după ploaie
creste cu salturi si limite
picătură din nori
proaspăt ca sângele și laptele
proaspăt ca un castravete
stătea ca înlănțuit
sta pe ace
stai pe cărbuni
ascultat fermecat
părea fermecat
a dormit ca morții
grăbește-te ca focul
stă ca o statuie
zvelt ca un cedru libanez
se topește ca o lumânare
tare ca piatra
întuneric ca noaptea
exact ca un ceas
slabă ca un schelet
laș ca un iepure
a murit ca un erou
a căzut ca o epavă
blocat ca o oaie
slabă ca un taur
încăpăţânat
obosit ca un câine
viclean ca o vulpe
viclean ca o vulpe
ţâşnind ca o găleată
a mers ca scufundat în apă
a mers ca o zi de naștere
umbla ca un fir
rece ca gheata
subțire ca o așchie
negru ca cărbunele
negru ca naiba
simte-te ca acasa
simt ca în spatele unui zid de piatră
simt ca un peste in apa
clătinat ca un beţiv
ea este ca o pedeapsă
clar ca de două ori doi patru
limpede ca ziua etc.

A nu se confunda cu membrii omogenei

1. Următoarele expresii stabile NU sunt omogene și, prin urmare, NU sunt separate prin virgulă:
nici asta, nici asta;
nici pește, nici păsări;
nici să nu stai, nici să nu stai jos;
fără capăt, fără margine;
nici lumină, nici zori;
nici auzul, nici spiritul;
nici pentru sine, nici pentru oameni;
nici somn, nici spirit;
nici aici, nici acolo;
pentru nimic;
nici da, nici lua;
nici un răspuns, nici un salut;
nici a ta, nici a noastră;
nici scăderea, nici adăugarea;
și așa și așa;
și zi și noapte;
și râs și durere;
și frig și foame;
atât bătrâni cât și tineri;
despre asta și asta;
ambii;
în ambele.

(Regulă generală: virgula nu este plasată în interiorul expresiilor integrale de natură frazeologică, formate din două cuvinte cu sensuri opuse, legate printr-o conjuncție repetată „și” sau „nici”)

2. NU sunt separate prin virgulă:

1) Verbe în aceeași formă, indicând mișcarea și scopul acesteia.
Voi merge la o plimbare.
Așează-te și odihnește-te.
Du-te să arunci o privire.
2) Formarea unității semantice.
Nu pot aștepta.
Hai să stăm și să vorbim.

3) Combinații de perechi de natură sinonimă, antonică sau asociativă.
Caută adevăr-adevăr.
Nu există sfârșit.
Onoare tuturor.
Să mergem.
Totul este acoperit.
E scump de văzut.
Întrebări legate de cumpărare și vânzare.
Întâlnește-te cu pâine și sare.
Legați mâna și piciorul.

4) Cuvinte compuse (pronume interogativ-relativ, adverbe, care se opun ceva).
Altcineva, dar tu nu poți.
Deja undeva, unde și totul este acolo.

Compilat de -

În primul rând, unismul. Primul, primul, primul. = În primul rând, în primul rând, în primul rând. ≠ Ultimul. Cu verb. nesov. și bufnițe. tip: face, studiază, face, studiază... când? In primul rand.

Cultura și încă o dată cultură - asta ne cere oamenii de la noi, scriitorii, și în primul rând cultura trebuie dusă copiilor noștri. (A. N. Tolstoi.)

„În primul rând, o persoană trebuie să gândească!” Berezin îşi bătu fruntea cu degetul arătător. (Yu. Bondarev.)

Era o persoană simpatică și amabilă, considera de datoria lui să ajute omenirea. În primul rând, vecinii săi au profitat de această slăbiciune a profesorului. (K. Bulychev.)

Dicționar frazeologic educațional. - M.: AST. E. A. Bystrova, A. P. Okuneva, N. M. Shansky. 1997 .

Sinonime:

Vedeți ce este „în primul rând” în alte dicționare:

in primul rand- In primul rand … Dicţionar de ortografie

in primul rand- expresie adverbială Nu necesită semne de punctuație. Inutil să spun că decizia guvernului sovietic de atunci de a trimite trupe în Afganistan a fost criminală, în primul rând în relația cu oamenii săi. S. Aleksievici, Zinc Boys. Ea…… Dicţionar de punctuaţie

in primul rand in primul rand, in primul rand, in primul rand, in primul rand, in primul rand, in primul rand, in primul rand, in primul rand, in primul rand, in primul rand, in primul rand, in primul rand toate, în primul rând,…… Dicţionar de sinonime

in primul rand- vezi coada; în semn adv. În primul rând. Dormi mai întâi... Dicționar cu multe expresii

În primul rând- În primul rând, în primul rând. Mai multe linii au fost încercuite cu un creion colorat. Dasha, mânată de curiozitate, a început în primul rând să citească acest loc (V. Igishev. Mineri) ... Dicționar frazeologic al limbii literare ruse

În primul rând- adv. calitati. situatia În primul rând, în primul rând. Dicţionar Efremova. T. F. Efremova. 2000... Dicționar explicativ modern al limbii ruse Efremova

unități ale unui sistem de alimentare complet stins care sunt pornite mai întâi- — [Ya.N. Luginsky, M.S. Fezi Zhilinskaya, Yu.S. Kabirov. Dicționar englez rus de inginerie electrică și industrie a energiei, Moscova] Subiecte de inginerie electrică, concepte de bază EN unități de început ...

categoria de urgență a mesajului „în afara ordinii” pentru transmitere în primul rând- - [L.G. Sumenko. Dicționar englez rus de tehnologii informaționale. M.: GP TsNIIS, 2003.] Subiecte tehnologia de informațieîn general, prioritate de prioritate EN... Manualul Traducătorului Tehnic

COADĂ- cozi, cozi și cozi (învechite), pl. cozi, cozi, neveste. 1. Succesiunea, o anumită ordine în cele ce urmează, a cărei mișcare n. Configurați o coadă pentru analizarea aplicațiilor. Apropiați-vă pe rând. Ieși din rând. În ordine… … Dicționar explicativ al lui Ushakov

Coada creditorilor bănci- la lichidarea unei bănci, aceasta este succesiunea în care creanțele sunt satisfăcute atunci când banca este declarată falimentară. Repartizarea listelor de asteptare pentru primirea banilor se face pe baza de lege federala„Despre insolvență ...... Enciclopedia bancară

Cărți

Programare. Principii și practică folosind C++, Stroustrup Bjarne. Această carte nu este un manual C++, este un manual de programare. În ciuda faptului că autorul său este autorul limbajului C++, cartea nu este dedicată acestui limbaj de programare; el joaca in...

Există reguli în limba rusă, a căror formulare se dovedește a fi destul de complicată, este dificil să o reduceți la o schemă elementară (de exemplu, regula pentru adverbe de ortografie). La prima vedere, regula semnelor de punctuație pentru cuvintele introductive, frazele și propozițiile constă într-o singură formulare - acestea sunt evidențiate în scris cu virgule pe ambele părți. Cu toate acestea, în realitate, dificultățile asociate cu utilizarea cuvintelor și frazelor introductive în texte duc la un număr mare de erori în munca scrisă a școlarilor și a solicitanților.

Erorile standard asociate cu punctuația în cuvintele introductive sunt următoarele:
Cuvântul care este introductiv nu este evidențiat;
Se evidențiază un cuvânt care este confundat cu un cuvânt introductiv, dar nu este;
Scriitorul folosește incorect semnele de punctuație la pornire cuvânt introductiv la text.
În primul paragraf al acestui articol, puteți găsi patru cazuri de utilizare a regulii de punctuație cu cuvinte introductive, deși cuvântul introductiv din acesta este unul - „de exemplu”. Cuvântul „totuși” nu este introductiv în contextul propus, îndeplinind funcția uniunii „dar”, combinațiile „la prima vedere” și „de fapt”, considerate de mulți scriitori ca fiind introductive, nu sunt deloc așa.

Deci, ce cuvinte vor fi introductive și care sunt caracteristicile utilizării semnelor de punctuație în construcțiile introductive?

Cuvintele introductive se numesc cuvinte și propoziții care nu au legătură gramatical cu structura generală a propoziției. Cuvintele introductive nu sunt membre ale propoziției, nu pot fi puse la îndoială. Propozițiile introductive și construcțiile plug-in nu sunt incluse în schema generală a propoziției, sunt comentarii care nu au legătură sau nu sunt strâns legate de sensul general al propoziției. Atât cuvintele introductive cât și propoziții introductive stați deoparte, adică scriitorul folosește un semn de punctuație distinctiv - virgule pereche, liniuțe, paranteze.

Mai jos vom încerca să înțelegem specificul regulii pentru utilizarea cuvintelor și frazelor introductive în text. Pentru ca toată lumea să verifice cât de exact a înțeles secțiunea propusă a regulii, după fiecare fragment vor fi oferite exerciții de autoanaliză. Exercițiile noastre sunt oarecum diferite de cele oferite în majoritatea mijloace didactice. Acestea nu sunt fraze separate, ci un text coerent, nu tocmai tradițional ca conținut, dar extrem de bogat în combinații introductive, care vă va permite să elaborați mai eficient secțiunea trecută a regulii.

Regula de baza: cuvântul sau fraza introductivă este despărțit prin virgule pe ambele părți.

Principala greșeală a majorității scriitorilor este asociată cu cunoașterea inexactă a listei de cuvinte introductive. Prin urmare, în primul rând, ar trebui să înveți ce cuvinte pot fi introductive, ce grupuri de cuvinte introductive pot fi distinse și care cuvinte nu sunt niciodată introductive.

GRUPE DE CUVINTE INTRODUCTORIALE.

1. cuvinte introductive care exprimă sentimentele vorbitorului în legătură cu ceea ce s-a spus: din fericire, din păcate, din păcate, la enervare, la groază, la nenorocire, ce bine...
2. cuvinte introductive care exprimă aprecierea vorbitorului asupra gradului de fiabilitate a ceea ce a spus: desigur, fără îndoială, desigur, incontestabil, evident, sigur, probabil, eventual, adevărat, poate, ar trebui să fie, aparent, aparent, aparent, în esență, de fapt, cred... Acest grup de cuvinte introductive este cel mai numeros.
3. cuvinte introductive care indică succesiunea gândurilor prezentate și legătura lor între ele: în primul rând, deci, deci, în general, înseamnă, apropo, mai departe, totuși, în sfârșit, pe de o parte... Acest grup este, de asemenea, destul de mare și insidios.
4. cuvinte introductive care indică tehnicile și modalitățile de modelare a gândurilor: într-un cuvânt, cu alte cuvinte, cu alte cuvinte, sau mai degrabă, mai precis, ca să spunem așa...
5. cuvinte introductive care indică sursa mesajului: ei spun, după părerea mea, conform ..., conform zvonurilor, conform informațiilor ..., conform ..., după părerea mea, îmi amintesc ...
6. cuvinte introductive, care sunt apelul vorbitorului la interlocutor: vezi (dacă), cunoașteți, înțelegeți, iertați, vă rog, fiți de acord...
7. cuvinte introductive care indică o evaluare a măsurii a ceea ce se spune: cel mult, cel puțin ...
8. cuvinte introductive care arată gradul de comunitate a celor spuse: se întâmplă, s-a întâmplat, ca de obicei...
9. cuvinte introductive care exprimă expresivitatea afirmației: în afară de glume, e amuzant să spui, sincer, între noi...

Greșelile scriitorilor sunt asociate, în primul rând, cu caracterizarea incorectă a cuvântului ca introductiv, cu alte cuvinte, cu izolarea unui cuvânt care nu este introductiv.

Următoarele cuvinte nu sunt cuvinte introductive și nu sunt separate prin virgulă în literă:
la propriu, parcă, în plus, dintr-o dată, la urma urmei, aici, afară, cu greu, până la urmă, în cele din urmă, cu greu, chiar, exact, exclusiv, parcă, parcă, doar, între timp, aproape, deci, deci , aproximativ, aproximativ, în plus, în plus, simplu, hotărâtor, parcă... - acest grup include particule și adverbe, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi izolate eronat ca introductiv.
după tradiție, după sfat ..., după instrucțiuni ..., la cerere ..., la comandă ..., conform planului ... - aceste combinații acționează ca membri neizolați ai sentinței - La sfatul surorii ei mai mari, ea a decis să intre la Universitatea de Stat din Moscova. La ordinul medicului, pacientul a fost pus la o dietă strictă. Conform intenției autorului, romanul urma să acopere perioada până în 1825.

Sarcina 1. Puneți semnele de punctuație lipsă. Încercați să vă dați seama căror grupuri aparțin cuvintele introductive folosite în text.

Spre rușinea mea, nu citesc literatură serioasă, preferând poveștile polițiste și între noi vorbind romane de dragoste. În primul rând, se pare că nu înțeleg întotdeauna corect intenția autorului, dar pot urmări bine suișurile și coborâșurile intrigii unei povești de crime. În al doilea rând, nu mă interesează deloc să descriu experiențele fictive ale personajelor, așa că de obicei opresc aproape jumătate din carte. Aparent, sunt doar unul dintre acei oameni care, ca să spunem blând, nu ar trebui să citească literatură „serioasă”. În plus, această literatură, după părerea mea, este adesea scrisă de oameni care nu s-au realizat pe deplin în activități practice, cu alte cuvinte, șomerii, iar detectivii sunt creați de foști și actuali angajați ai autorităților competente, care, vedeți voi. , și-au dovedit dreptul de a înțelege esența a ceea ce descriu. Bineînțeles, din punct de vedere al stilului, aceste romane, din păcate, par a fi șterse unele de altele, dar, pe de altă parte, intrigile pot, fără îndoială, să entuziasmeze chiar și un filolog distins.
De exemplu, romanele despre viața de zi cu zi a polițiștilor nu pot decât să captiveze. Potrivit criticilor literari, aceste cărți ar fi lipsite de merit artistic. Prin urmare, citirea unei astfel de lucrări nu ne dezvoltă în mod esențial intelectul, dar credeți-mă, plăcerea din procesul de complicitate la investigarea unei crime sângeroase adaugă în esență atât de multă adrenalină, încât intelectul se ridică, parcă, de la sine. Se întâmplă ca cititorul, înaintea eroilor romanului, să ghicească cine, conform intenției autorului, comite o crimă. Poate că această iluzie a superiorității tale față de polițiștii care participă la acțiune este cea care, printre altele, îți dă un sentiment de implicare în intriga romanului, în timp ce, din păcate, nimeni nu se poate imagina practic ca fiind unul dintre eroii unui roman postmodernist. .
Mai mult, orice cititor detectiv știe că răul va fi în cele din urmă pedepsit și, inutil să spun, dreptatea va prevala. Astfel, aceste cărți oferă o oportunitate de a spera în triumful binelui și, în opinia mea, doar acesta este un motiv destul de bun pentru publicarea unor astfel de lucrări care, în esență, nu interferează cu nimeni. Poate că mulți nu vor fi de acord cu mine, dar sunt de acord, cu toții cunoaștem oameni care nu au stăpânit niciodată „Războiul și pacea” și este puțin probabil să-și amintească conținutul romanului „Oblomov”, dar, să fiu sincer, chiar și prietenii mei profesori și academicieni adesea își petrec timpul liber răsfoind noul detectiv.

În funcție de context, aceleași cuvinte pot acționa fie ca cuvinte introductive, fie ca membri ai unei propoziții:

POATE și POATE, TREBUIE SĂ FIE, SE PARE acționează ca introductiv, dacă indică gradul de fiabilitate al raportului - Poate vin mâine? Profesorul nostru este plecat de două zile; poate s-a îmbolnăvit. Trebuie să fii prima dată când întâlnești un astfel de fenomen. Cred că l-am văzut pe undeva. Aceleași cuvinte pot fi în rol de predicate - Ce îmi poate aduce o întâlnire cu tine? Cum poate o persoană să fie atât de opțională! Aceasta ar trebui să fie propria ta decizie. Toate acestea mi se par foarte suspecte.
EVIDENT, POSIBIL, ARĂTAT se dovedesc a fi introductive dacă indică gradul de fiabilitate al afirmației - Vrei, evident, să-ți ceri scuze pentru fapta ta? Luna viitoare s-ar putea să plec în vacanță. Se pare că nu vrei să ne spui tot adevărul? Aceleași cuvinte pot fi incluse în componența predicatelor - A devenit evident pentru toată lumea că trebuia să căutăm o altă modalitate de a rezolva problema. Acest lucru a fost posibil datorită acțiunilor coordonate ale pompierilor. Soarele nu se vede din cauza norilor.
PROBABIL, CORECT, EXACT, NATURAL se dovedesc a fi introductive atunci când indică gradul de fiabilitate al raportului (în acest caz sunt interschimbabile sau pot fi înlocuite cu cuvinte din acest grup care au sens apropiat) - Probabil (=ar trebui să fii), și nu înțelege cât de important este să o faci la timp. Tu, corect, ești același Sidorov? Cu siguranță era o frumusețe. Toate aceste considerații, desigur, sunt doar presupunerile noastre. Aceleași cuvinte se dovedesc a fi membre ale propoziției (împrejurări) - El a tradus corect (=corect, împrejurarea modului de acțiune) textul. Nu știu sigur (=probabil un modus operandi), dar trebuie să fi făcut-o ca să mă deranjeze. Elevul a rezolvat cu acuratețe (=corect) problema. Acest lucru natural (=în mod natural) ne-a condus la singurul răspuns corect.
BTW este un cuvânt introductiv dacă indică o legătură de gânduri - El bun sportiv. Apropo, învață și el bine. Acest cuvânt nu acționează ca un cuvânt introductiv în sensul „în același timp” - voi merge la o plimbare, apropo voi cumpăra pâine.
BTW se dovedește a fi un cuvânt introductiv, indicând o conexiune de gânduri - părinții ei, prietenele și, apropo, cel mai bun prietenîmpotriva călătoriilor. Acest cuvânt poate fi folosit ca cuvânt neintroductiv în context - A ținut un discurs lung, în care, printre altele, a notat că în curând va deveni șeful nostru.
ÎNTÂI DE TOATE, așa cum un cuvânt introductiv indică legătura dintre gânduri - În primul rând (= în primul rând), este deloc necesar să se ridice un subiect atât de delicat? Același cuvânt poate acționa ca o circumstanță de timp (=în primul rând) – În primul rând, vreau să trimit salutări de la părinții tăi. Trebuie spus că în aceeași sintagmă „în primul rând” poate fi considerat ca o introducere, sau nu, în funcție de voința autorului.
CU ADEVĂRAT, CU DEFINITIVĂ, CU DEFINITIVĂ vor fi introductive dacă indică gradul de fiabilitate al raportat - Din acest deal, într-adevăr (= exact, de fapt, fără nicio îndoială), cel mai cea mai buna vedere. Fără îndoială (= într-adevăr, într-adevăr), copilul tău este capabil de muzică. Cu siguranță a citit acest roman. - sau la receptarea formulării gândurilor - Asta, de fapt, este toată povestea. Aceleași cuvinte nu sunt introductive dacă apar în alte sensuri - chiar sunt așa cum m-ați imaginat (= de fapt, de fapt). A fost, fără îndoială, un compozitor talentat (= fără îndoială, de fapt). Cu siguranță are dreptate când ne oferă o modalitate atât de simplă de a rezolva problema (=foarte, destul de corect). Chiar nu am avut nimic împotriva școlii, dar nu am vrut să merg la asta (= în general, exact). Cuvintele „cu adevărat” și „necondiționat”, în funcție de intonația propusă de vorbitor, pot fi în același context fie introductive, fie nu.
AȘA, URMĂTOR, APOI, ÎN FINAL, ÎN FINAL deoarece cuvintele introductive indică o succesiune de gânduri - Și, apoi, ea s-a dovedit a fi o celebritate. În continuare, vom vorbi despre constatările noastre. Astfel (=deci), rezultatele noastre nu le contrazic pe cele obținute de alți oameni de știință. Este desteapta, frumoasa si, in sfarsit, este foarte amabila cu mine. La urma urmei, ce vrei de la mine? De obicei, propozițiile care conțin cuvintele de mai sus completează o serie de enumerații, cuvintele în sine au sensul „și mai mult”. În contextul de mai sus, pot apărea cuvintele „în primul rând”, „în al doilea rând”, „pe de o parte”, etc. „Astfel” în sensul cuvântului introductiv se dovedește a fi nu numai completarea enumerației, ci și concluzia.

Aceleași cuvinte nu ies în evidență ca introductive în sensurile: „în acest fel” = „în acest fel” – Astfel a putut să mute dulapul greu. „Next” = „atunci” - În continuare, cuvântul este acordat celui de-al doilea adversar. De obicei, în contextul anterior există circumstanțe de timp, de exemplu „la început”. „Mai târziu” = „atunci, după aceea” - Și apoi a devenit un om de știință celebru. „În sfârșit” = „în final, în cele din urmă, după tot, ca rezultat al tuturor” - În sfârșit, toate lucrurile au fost finalizate cu succes. De obicei, în acest sens, la cuvântul „în final” se poate adăuga particula „-ceva”, ceea ce nu se poate face dacă „în final” este un cuvânt introductiv. În aceleași semnificații ca mai sus pentru „în final”, combinația „în final” nu este introductivă - În final (= ca urmare) s-a ajuns la un acord.
ORIENTATĂ este introductivă dacă se află la mijlocul sau la sfârșitul unei propoziții - A plouat totuși de a doua săptămână, în ciuda prognozelor meteorologice. Ce deștept sunt, totuși! „Totuși” nu se dovedește a fi introductiv la începutul unei propoziții și la începutul unei părți dintr-o propoziție complexă, atunci când acționează ca o conjuncție adversativă (= dar) - Cu toate acestea, oamenii nu au vrut să creadă în el intenții bune. Nu speram să ne întâlnim, dar am avut noroc.
ÎN GENERAL este introductivă în sensul de „în general vorbind”, când indică modul în care se formează gândurile – Lucrarea sa, în general, interesează doar un cerc restrâns de specialiști. În alte sensuri, cuvântul „în general” este un adverb în sensul „în totalitate, complet, în toate privințele, în toate condițiile, întotdeauna” - Ostrovsky este pentru teatrul rus ceea ce Pușkin este pentru literatură în general. Conform noii legi, fumatul la locul de muncă este în general interzis.
CALEA MEA, CALEA TĂU, CALEA NOASTRA, CALEA TĂU sunt introductive, indicând sursa mesajului - copilul dumneavoastră, după părerea mea, a răcit. Crezi că asta dovedește ceva? Cuvântul „în felul său” nu este introductiv – El are dreptate în felul lui.
DEsigur că este cel mai adesea introductivă, indică gradul de fiabilitate al declarației - Desigur, suntem gata să vă ajutăm în orice. Uneori, acest cuvânt nu este izolat dacă intonația se distinge printr-un ton de încredere, convingere. În acest caz, cuvântul „desigur” este considerat o particulă de amplificare - cu siguranță aș fi de acord dacă m-ai avertiza în avans.
ORICUM mai des este introductiv și este folosit pentru evaluare - eu, în orice caz, nu aș vrea să-mi amintesc acest lucru. Aceste cuvinte, în orice caz, mărturisesc seriozitatea atitudinii sale față de viață. În sensul „întotdeauna, în orice împrejurare” această combinație nu este introductivă - în orice caz, a trebuit să-l cunosc astăzi și să vorbesc cu el.
ÎN ADEVĂRAT, NU este introductiv mai des, vorbind în sensul „cu adevărat” - Petya este foarte bine versat în calculatoare. Chiar nu am nimic de-a face cu asta. Mai rar, această frază se dovedește a fi introductivă, dacă servește pentru a exprima nedumerire, indignare - De ce, de fapt, te prefaci că ești un tip inteligent?
LA RÂNDUL, poate fi introductivă atunci când indică legătura dintre gânduri sau modul în care sunt formulate gândurile - Dintre mulți scriitori moderni prezintă interes Vladimir Sorokin, iar dintre cărțile sale, la rândul său, se poate evidenția „romanul”. Cerându-mi să-l ajut cu munca lui, nici el, la rândul său, nu s-a încurcat. Aceeași frază poate fi neintroductivă în sensurile „în răspuns”, „din partea mea” (= când vine rândul) - Masha, la rândul său, a povestit despre cum și-a petrecut vara.
MEAN este introductiv dacă poate fi înlocuit cu cuvintele „deci”, „deci” - Mesajul este complex, ceea ce înseamnă că trebuie transmis astăzi. Ploaia s-a oprit deja, așa că putem merge la plimbare. Dacă se luptă atât de tare cu noi, atunci se simte bine. Acest cuvânt se poate dovedi a fi un predicat, apropiat ca înțeles de „mijloace” - Câinele înseamnă mai mult pentru el decât soția lui. Când ești cu adevărat prieten cu o persoană, înseamnă că ai încredere în el în toate. „Deci” poate fi între subiect și predicat, mai ales când sunt exprimate în infinitive. În acest caz, înaintea „mijlocului” este plasată o liniuță - A fi jignit înseamnă a te recunoaște ca fiind slab. A fi prieteni înseamnă a avea încredere în prietenul tău.
Dimpotrivă, este introductivă dacă indică o legătură de gânduri - El nu a vrut să o jignească, ci, dimpotrivă, a încercat să-i ceară iertare. În loc să facă sport, ea, dimpotrivă, stă acasă toată ziua. Combinația „și invers” nu este o combinație introductivă, care poate acționa ca membru omogen al unei propoziții, este folosită ca un cuvânt care înlocuiește întreaga propoziție sau o parte a acesteia. - Primăvara, fetele se schimbă: brunetele devin blonde și invers (adică blondele devin brunete). Cu cât studiezi mai mult, cu atât primești note mai mari și invers (adică, dacă studiezi puțin, notele vor fi proaste; virgula înaintea „și” apare la sfârșitul părții de propoziție - se dovedește, ca era o propoziție compusă, unde „dimpotrivă” înlocuiește a doua parte). Știu că el îmi va îndeplini cererea și invers (adică o voi îndeplini, nu există virgulă înainte de „și”, deoarece „invers” înlocuiește o clauză omogenă).
Cel puțin este introductivă, dacă notele contează - Mișa, cel puțin, știe să se comporte și nu își strânge dinții cu furculița. Această expresie poate fi folosită în sensul „nu mai puțin decât”, „cel mai puțin”, atunci nu este izolat - Ea va ști cel puțin că tatăl ei nu a trăit în zadar. Cel puțin cinci din clasă trebuie să participe la schi fond.
DIN PUNCT DE VEDERE este introductivă în sensul de „conform” - Din punctul de vedere al bunicii, o fată nu trebuie să poarte pantaloni. Răspunsul ei, din punctul de vedere al examinatorilor, merită cele mai mari note. Aceeași cifră de afaceri poate avea sensul „în raport cu” și atunci nu este introductivă - Lucrarea decurge conform planului în ceea ce privește calendarul. Dacă evaluăm comportamentul eroilor unor opere literare din punctul de vedere al moralității moderne, atunci ar trebui considerat imoral.
ÎN PARTICULAR, iese în evidență ca introductivă dacă indică legătura dintre gânduri în enunț - Ea este interesată, în special, de întrebarea contribuției acestui om de știință la dezvoltarea teoriei relativității. Firma participă activ la activități caritabile și, în special, ajută orfelinat Nr. 187. Dacă combinația, ÎN PARTICULAR, s-a dovedit a fi la începutul sau la sfârșitul structurii de legătură, atunci nu este separată de această structură (acest lucru va fi discutat mai detaliat în secțiunea următoare) - Iubesc cărțile despre animale, în special despre câini. Prietenii mei, în special Masha și Vadim, au plecat în vacanță în această vară în Spania. Combinația specificată nu se distinge ca una introductivă dacă este legată de uniunea „și” cu cuvântul „în general” - Conversația s-a îndreptat spre politică în general și, în special, spre ultimele decizii ale guvernului.
ÎN PRINCIPAL este introductivă, atunci când servește la evaluarea unui fapt, evidențiați-l într-o declarație - Manualul ar trebui rescris și, în principal, ar trebui adăugate astfel de capitole... Sala a fost folosită în ocazii solemne și, în principal, pentru organizarea meselor ceremoniale. Această combinație poate face parte din construcția de legătură, în acest caz, dacă se află la începutul sau la sfârșit, nu este separată de construcția virgulei în sine - Mulți ruși, în principal reprezentanți ai intelectualității, nu au crezut promisiunile guvern. În sensul „în primul rând”, „mai ales”, această combinație nu este introductivă și nu se deosebește - Îi era frică să scrie în principal din cauza analfabetismului său. Ceea ce îmi place cel mai mult la el este relația cu părinții lui.
DE EXEMPLU va fi întotdeauna introductiv, dar este formatat diferit. Poate fi despărțit prin virgule pe ambele părți - Pavel Petrovici este o persoană extrem de atentă la aspectul său, de exemplu, are grijă de unghiile sale. Dacă „de exemplu” apare deja la început sau la sfârșit membru separat, atunci nu este separat de această cifră de afaceri printr-o virgulă - În multe orașe mari, de exemplu, la Moscova, se dezvoltă o situație de mediu nefavorabilă. Unele lucrări ale scriitorilor ruși, precum „Eugene Onegin” sau „Război și pace”, au servit drept bază pentru creație. lungmetraje nu numai în Rusia, ci și în alte țări. În plus, după „de exemplu” poate fi un colon, dacă „de exemplu” este după un cuvânt generalizator în fața unui număr de membri omogene - Unele fructe pot provoca alergii, de exemplu: portocale, mandarine, ananas, fructe de pădure roșii .

Sarcina 2. În textul de mai jos, punctați cuvintele introductive. În fraza cu caractere cursive, toate semnele de punctuație lipsesc, încercați să le aranjați și explicați ce reguli ale limbii ruse a trebuit să utilizați.

Elevul 6 clasa „B” Nikita Pryshchikov era fără îndoială leneș. Bineînțeles, lenea lui a dus la note slabe la școală, așa că a fost, desigur, și un învins. În general, putea uneori să lupte cu lenea și apoi, spre bucuria tuturor profesorilor, primea „patru”, dar Nikita nu avea de multe ori dorința de a se autodepăși. Apropo, lenea lui s-a extins doar la a face temele și poate chiar și la unele treburi casnice neplăcute precum spălatul vaselor și curățarea camerei. Dar Nikita avea timp și energie pentru farse, jocuri pe calculator și, bineînțeles, fotbal. De fapt, Pryshchikov nu avea nimic împotriva mersului la școală, unele lecții, în special educația fizică și desen, chiar dădeau plăcere, dar matematica și în principal limba rusă aduceau suferințe insuportabile. În primul rând, nu a înțeles întotdeauna corect regula, ci a perceput-o în felul său, așa cum i se părea mai precis. Mai mult, Nikita nu a putut aplica această regulă în practică, ceea ce înseamnă că a făcut multe greșeli. Poate că avea nevoie de mai mult timp pentru a înțelege materialul, dar Nikita nu-l avea. Venind acasă de la școală, a pornit în primul rând computerul și s-a jucat cel puțin o oră cu o jucărie interesantă și utilă din punctul lui de vedere. Apoi a alergat în curte și a jucat fotbal, demonstrând dexteritatea și viteza de reacție, fără îndoială, inerente băiatului. Îi plăcea foarte mult sportul, iar apoi băiatul trebuie să alerge și să sară, până la urmă trebuie să crească puternic și puternic. Să stai acasă și să citești cărți plictisitoare înseamnă să devii letargic și slab, iar acest lucru, la rândul său, poate duce la îmbolnăvire. Nu este fotbalul mai important decât cărțile? Nikita i-a exprimat aceste gânduri tatălui său, iar el, la rândul său, și-a susținut fiul și l-a protejat de mama sa, care, dimpotrivă, a considerat cei mai importanți „cinci” din jurnal.
Apoi Nikita s-a odihnit, s-a uitat la televizor sau s-a jucat din nou pe computer. După aceea, au mai rămas doar 30 de minute pentru lecții, pentru că mama a cerut să se culce cel târziu la ora 21.30. Și tocmai în acea jumătate de oră Nikita a fost atacată de lene, în orice caz, această stare nu putea fi numită decât așa. Băiatul a parcurs apatic paginile manualelor, încercând în principal să-și amintească ce s-a spus în clasă și convingându-se că își amintește totul, a închis cărțile. Astfel, în cele din urmă, lecțiile au rămas neterminate, iar printre profesori a devenit mai puternică părerea că Nikita Pryshchikov era, fără îndoială, o persoană leneșă. Nu crezi, nu?

Buna ziua! Înainte de a pune întrebarea, m-am uitat prin arhiva ta, dar răspunsurile variază. Spune-mi - cum este mai bine să transferi cuvântul „prevenire” chiar de la început? Pentru mine, pre-evitarea este mai bună, pentru că la transferul pre-dezgustului, „dezgustul” atrage atenția, ceea ce poate distrage atenția de la sens, iar aceasta nu mai este lizibilitatea despre care vorbesc In primul rand, când vorbim despre transferuri. Cu stimă, Svetlana.

Ai absoluta dreptate.


	Întrebarea #259815

Dragă Gramota.Ru!
În mod ciudat, ultimele mele cinci sau zece întrebări nu au primit răspuns. Unele dintre întrebări au fost trimise de mai multe ori.
S-ar putea crede că portalul tău a încetat să consilieze cetățenii (și „ In primul rand, lucrătorii mass-media") în chestiuni legate de limba rusă. Cu toate acestea, este clar că se realizează o bandă de întrebări și răspunsuri. Și răspunsuri la întrebările de nivel „mama a spălat cadrul" sunt oferite în mod regulat. Un interes deosebit sunt consultări la întrebări la care se poate răspunde pur și simplu utilizând căutarea „Verificarea cuvântului „. Iată cel puțin ultima întrebare din feed care se află în fața ochilor tăi: „Ce este lucrul potrivit – să vă vama sau să vă vama?”. Întrebarea pentru site-ul dvs. este retorică.
O sa incerc sa pun o alta intrebare din aceeasi categorie. De ce, după ce am tastat „blitz” în „Verificarea cuvintelor”, vedem astfel de discrepanțe în regulile de scriere a acestei părți a cuvântului - în diferite dicționare? În special: „turneu blitz” și „turneu blitz”, „interviu blitz” și „interviu blitz”?
Legătură
http://www.gramota.ru/slovari/dic/?lop=x&bts=x&zar=x&ag=x&ab=x&sin=x&lv=x&az=x&pe=x&word=%E1%EB%E8%F6
Mulțumesc.